Te rog, Părinte, Tatăl nostru Sfânt,
Condu-mi ființa pe acest pămȃnt;
Mărește-mi Tu credința-n harul Tău
Să cred deplin, la bine și la rău!

Și dacă nu vor mai fi boabe-n spic,
Și dacă nu voi mai avea nimic,
Și dacă lumea nu mă va iubi,
Și dacă plȃnsul mă va însoți,
Și cȃnd al morții sol veni-va iar
Pe vatra de durere și amar,
Și-atunci cȃnd îndoieli mă vor umbri
Și duhuri rele mă vor ispiti,

Cȃnd sufletul de spini va fi străpuns,
Cȃnd nu voi mai primi al Tău răspuns,
Cȃnd voi privi spre cer neajutorat,
Nemulțumit, rănit, îngrijorat,
Cȃnd sprijin în dureri nu voi găsi
Și în cenușă mă voi prăbuși,

Ajută-mă, te rog, să cred, oricând,
Căci Tu nu frȃngi o trestie în vȃnt
Și nici nu stingi tăciunii fumegȃnd;
Și ochii Tăi privească drumul meu
Cu ochi de Om și ochi de Dumnezeu!

Te rog, ai milă, cât voi mai trăi,
Să nu mă pierd, să cred, să pot iubi.
Chiar dacă-ntreg pământul s-ar usca
Să cred, deplin, în bunătatea Ta
Cu tot ce am, mai sfânt și mai curat,
S-ajung în Canaanul minunat.
În Fața Ta, Părinte, mă închin,
Acum și-n vecii vecilor. Amin!

Gelu Ciobanu