Statistici „românești” dureroase

„Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?” – Luca 18:8

🖤 Știați că 29,5% dintre români nu cred în înviere, iar 35% nu cred în viața de după moarte? Iar dacă mai adăugăm și cifra de 12% de români nehotărâți, avem concluzii care ne îngrijorează profund. Acest lucru înseamnă că aproape jumătate dintre români trăiesc doar pentru viața aceasta. Cu gândul până la cimitir. Cu dorința de a trăi la maxim momentul că oricum la mormânt totul se termină. Cu impresia falsă că poți face tot ce vrei pentru că oricum la sfârșitul vieții totul se șterge…

⁉️ Ce e și mai ciudat e faptul că avem declarați 99% creștini în România. Dar ce fel de creștini? Că ne rămân jumătate dintre aceștia doar creștini fără înviere. Creștini fără credință. Creștini fără Biblie. Sau cum poți să te numești creștin dacă nu crezi ce spune Biblia?

„Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” – 1 Tesaloniceni 4:16,17

❌ În ultimii 50 de ani, în România, au fost uciși peste 24 de milioane de copii. La fiecare 5 minute, în România, are un loc un avort. O crimă. Făcută de unul din cei 99% de creștini declarați, nu?

‼️ Închisorile sunt pline. Știți de ce? Pentru că s-au golit bisericile. Dacă s-ar umple bisericile, am vedea efectul invers: s-ar goli închisorile.

❔În 1990, una din șase căsătorii sfârșea prin divorț. În 2020, unul din trei cupluri ajung la tribunal să își împartă bunurile și copii. Mașina de spălat și frigiderul sunt ușor de împărțit. Dar cu copiii cum faci? Cine va putea măsura vreodată traumele acelor ființe fragede în care șocul despărțirii părinților lasă urme adânci în fiinta lor pentru toată viața?

🚘 Avem confort mai bun decât cei dinaintea noastră. Tehnologie de ultima oră. Totul la buton în casă. Mașini rapide. Condiții mai bune. Și totuși, am pierdut ceva… Am pierdut ce era mai important…

🙏🏻 Am pierdut „Tatăl nostru” care se recita la școală mai demult. Am pierdut salutul: „Alduiască-te Dumnezeu!”. Am înlocuit pancardele de la intrarea din localități pe care scria: „Dumnezeu să vă binecuvânteze!” cu stema UE. Am pierdut bunul simț și respectul care veneau la pachet cu frica de Dumnezeu.

📌 Am pierdut rușinea. Vedem clar câtă rușine are românul prin felul în care se îmbracă. Am pierdut acea rușine de a trăi în concubinaj fără a face legământ cu partenerul. De asemenea, rușinea de a comenta la părinți e pe cale de dispariție. Rușinea de a face promisiuni cu miile în campaniile electorale și a conduce țara fără a împlini niciuna poate fi declarată „nulă”. Se uită românul la tine în ochi, vezi că te minte și aștepți să i se roșească obrazul. În zadar.

💵 Ne-am pierdut încrederea unul în altul. Creștinul care e creștin doar pe foaie nu mai e un om de cuvânt. Dai un ban cu împrumut și nu îl mai vezi niciodată. Fățărnicia e la ea acasă în România. E mai scump kilogramul de roșii decât cuvântul dat pentru cei mai mulți dintre români. Nici 2 lei nu fac promisiunea celor mai mulți „creștini” azi.

❕Am pierdut curajul. Acel curaj necesar de a spune păcatului pe nume. De a trăi demn la școală și la serviciu. De a vorbi despre Dumnezeu și de a trăi cu Dumnezeu. De a crește copii cu Biblia în mână. Am pierdut acel curaj de a nu minți, ci a spune adevărul indiferent de consecințe. De „a avea coloană vertebrală” în orice moment al vieții. Ne-am auto-înșelat mereu cu expresia: „capul plecat sabia nu-l taie” și ne-am gârbovit singuri. Și plecam capul în fața tuturor. Orice lege e bună. Oricine e de acceptat. Ne-am pierdut capul fără să ne dăm seama.

🗣 Am pierdut tăcerea. Am tăcut când trebuia să vorbim și am vorbit când trebuia să tăcem. Vorbim vrute și nevrute. Discuții interminabile. „Cmf?”. „Tz”-uri și „sh-uri”. Am început să idolatrizăm telefonul și să urăm cartea. Adolescenții „vorbesc” mult. Emoticons și like-uri. Din 10 pagini de discuții, nu știu dacă ai o propoziție din care să ai ce învăța. Socializăm mult, dar suntem tot mai singuri.


💔 Statisticile ne îngrijorează. Oare cum va arăta ziua de mâine? Oare cât de sumbru poate fi viitorul când între ceea ce declarăm și ceea ce facem există diferențe tot mai mari?

🕯Atunci când se stinge lumina, întunericul vine de la sine. Atunci când creștinii practicanți se sting, cei nepracticanți ne inundă. Ei nu s-au declarat atei că nu dă bine la recensământ. Dar în inima lor tot fără Dumnezeu sunt. Iar omul care trăiește fără Dumnezeu e în stare de orice…

‼️Isus nu caută statistici înflorite. Nici zile sfinte în calendar. Nici sfinți pe pereții bisericilor. Isus caută credință adevărată. Iar acea credință sălășluiește în oamenii care sunt creștini în fiecare zi. Oameni care cred cu adevărat. Care nu doar spun, ci și trăiesc crezul care pentru cei mai mulți români se încheie astfel:

„Aștept învierea morților. Și viața veacului ce va să vie.”

— — —

🖋 Pastorul Cristi Boariu trimite astfel de articole pe e-mail, în fiecare zi, celor care s-au abonat aici: https://devotional.cristiboariu.com/ Înscrie-te și tu și vei primi cele 93 articole trimise până acum și următoarele până în Aprilie 2023.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.