SPICE

SPICE
Ea a cules spice de pe câmp până seara
și a bătut ce culesese. A ieșit aproape o efă de orz.
Rut 2:17
Mă întâmpină roadele unei holde prea pline
și galbenul miilor de spice mă-mpresoară
Mă afund în lanul unei holde de vară
Dezmierdată de lumina razelor senine
Sunt înconjurată de spice greu încărcate
Presupun că așa se adună rodul faptelor bune
și mă rușinez la gândul nerodirii mele…
Privesc spre veșnicie cu sentimentul neîmplinirii
știind că am lăsat prea multe lucruri bune
Nefăcute,
Neîmplinite …
Doamne, cum voi recupera timpul pierdut?
Sunt încă pe pământul încărcat
Cu rodul bunătății Tale
și nu încetez
Să mă minunez
De preacuprinzătoarea Ta iubire
Care dă rod spre buni și răi deopotrivă…
Grâu și porumb,
Ovăz și secară,
Spice culese cu rodul bogat,
Pomii cu ramul cel mai încărcat,
Fructe zemoase cu miez aromat,
Cireși, vișini, caiși… mă-mbie-nmiresmat…
Legume gustoase păstrate în borcan,
Spectaculos conservate de la an la an…
Dar eu?
Oare cât rodește spicul rânduit de Domnul meu?
De ce așa puține boabe-am strâns? și-atât de greu?
Doamne, mă simt prea măruntă să Îți reprezint veșnicia!
și totuși,
M-ai așezat Aici.
Trec și prin Valea Morții, ca o mărturie a Vieții eterne,
Ca o solie a păcii dumnezeiești,
Ca o floare care își desface rodul
În văi unde curg izvoarele Duhului Sfânt,
Spre Cerul în care vreau să-mi trăiesc veșnicia,
La izvorul sufletului încărcat de roada
Miresmelor nemuritorului cânt
Cu spicul vieții mele nefrânt și neînfrânt
Cu binecuvântarea Tatălui Vieții…


24 iunie 2015
Vol. ANOTIMPURILE VIEȚII, Speranța Doina Cătană

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.