Domnul este Păstorul meu… de aceea știu ce vrea El de la mine

„Tu nu dorești nici jertfă de mâncare, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispășire. Atunci am zis: «Iată-mă că vin! – în sulul cărții este scris despre mine – vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!» Și Legea Ta este în adâncul inimii mele” (Psalmul 40:6-8).

Una dintre cele mai dese întrebări care este rostită în rândul evanghelicilor sau a credincioșilor este cu privire la voia lui Dumnezeu pentru viața lor. Cumva este de înțeles ca așa să stea lucrurile. Pe omul credincios trebuie să îl preocupe cunoașterea voii lui Dumnezeu, pentru ca mai apoi s-o împlinească.

Însă există o mare greșeală, din păcate, atunci când vine vorba despre voia lui Dumnezeu. Adesea se pune accentul pe ceea ce vrea Dumnezeu să fac. Am fost motivat de aceste gânduri și la câteva întâlniri cu tinerii de la Pătrăuți am explorat subiectul voii lui Dumnezeu puțin diferit. Accentul nu a fost pus pe ceea ce vrea Dumnezeu să fac, ci pe ceea ce vrea Dumnezeu să fiu. Deoarece, odată ce știu ce vrea Dumnezeu să fiu, acțiunile mele vor fi în consecință. Însă se prea poate să facem anumite lucruri, iar ele să nu exprime realitatea inimii noastre. Prin Isaia, Dumnezeu avertiza poporul altădată spunându-i că atunci când se apropia de El, Îl cinstea cu buzele, însă inima lui (a poporului) era departe de El.

N-aș vrea să scăpăm din vedere nici șocul textului nostru de astăzi. Pentru noi, probabil că nu e niciun șoc, însă pentru cititorul evreu de altădată, care era parte în sistemul jertfelor, cu siguranță că un astfel de text trebuie să fi fost destul de șocant. Într-o vreme când se punea mare accent pe jertfe, iată că psalmistul îndrăznește să spună că Dumnezeu nu dorește jertfe. Cum de a îndrăznit să spună asta? Cum de a ajuns la o astfel de concluzie?

Ei bine, psalmistul a ajuns să afle ce anume vrea Dumnezeu de la om. Așa cum am spus mai sus, Dumnezeu dorește să fim, pentru ca mai apoi să facem. Exact același principiu îl văd și aici. Dumnezeu dorește dedicare din partea noastră, o dedicare din toată inima. Atunci când ne dedicăm Domnului în totalitate, nu mai întrebăm cât anume să facem pentru El, ci căutăm să facem totul din toată inima noastră. Când suntem ai Lui, voia lui Dumnezeu pentru noi nu este o corvoadă, nu este ceva impus, ci este ceva ce vrem să îndeplinim. De ce? Deoarece inima noastră este legată de Cuvântul Său. Și când avem Cuvântul Său cu adevărat în inima noastră, atunci vom căuta să fim pe placul Său.

Nu uita, Dumnezeu vrea de la tine totul. Totul sau nimic. Activismul religios, oricât de frumos și de minunat ar fi el, dacă este lipsit de o inimă cu totul predată lui Dumnezeu, este egal cu nimic mai mult decât un mare zero. Domnul să ne ajute să ne predăm Lui cu totul!

Stoica Timotei

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.