De-a războiul

De la moara lui Felix, o poezie de început de săptămână.

E iarăși, Doamne, foc și fum pe dealuri
Și ziua-ncepe și se-ncheie trist,
Revine-n trend ținuta de tanchist
Cusută cu defuncte idealuri.

Cu oameni mari ieșiți acum la joacă
(Un joc nu doar nebun, ci ucigaș)
Planeta-și strânge tihna pe făraș
Și-n strai de zbucium și fiori se-mbracă.

Păianjeni țes în creșe bombardate
Și-n vetre reci de foste brutării,
Mor flori de sete-n casele pustii
Cu uși deschise spre eternitate.

De ce e, Doamne,- această nebunie,
Când, la distanță de un zâmbet doar,
De-o… mână-ntinsă, e cerescul dar,
E pacea Ta venind din veșnicie.

Cu lacrimi strânse-n putini și-n bidoane
În rugă, Doamne, Te chemăm acum:
Dă Tu înțelepciune, gândul bun,
Zburdalnicilor mari de la butoane.

Simion Felix Marțian
Siegen, 27 iunie 2022

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.