O, binecuvântaţi genunchii
bătătoriţi de rugăciune
şi mâinile bătătorite
de lucrul cel mai sfânt şi greu,
şi buzele ce adevărul
ştiu cel mai blând şi dulce spune
– căci ochii-acestora văd pururi
cel mai frumos pe Dumnezeu.

O Doamne, nu lăsa pe lume,
pentru ai Tăi, în nici o stare,
nici dragostea fără-ncercare,
nici încercarea fără ea,
nici soarele fără de noapte,
nici noaptea prea mult fără soare
– că bucuria-i prea uşoară
şi suferinţa e prea grea.

Nu ne lăsa cântarea noastră
fără de lacrimi niciodată,
nici lacrimile, niciodată
nu ne lăsa fără cântări,
că numai astfel bucuria
ne străluceşte-mprospătată,
– noi toţi în desfătări cu Tine
şi Tu cu noi în întristări.

Aşa, când vom ajunge-odată
în Sfânt Ierusalimul dulce,
pe care de atâta cale
atâţia munţi ni l-au ascuns,
la sânul lui fiinţa-ntreagă
ne-o vom prosterne, să se culce
scăldată-n lacrimi, sărutându-l
că am ajuns,
că am ajuns…

TRAIAN DORZ din ”Cântări Noi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

https://oasteadomnului.ro/o-binecuvantati-genunchii-2/