SĂ NU ȘTIE STÂNGA CE FACE DREAPTA!

Este extrem de important felul în care vorbim în public, la locul de muncă, în relațiile interpersonale, în familie, cu prietenii și (mai ales) copiii noștri pentru că de vorbele noastre, de conținutul și maniera lor, depind, până la urmă, destinele altor oameni. Discreția este o mare virtute. Este definită drept calitatea de a păstra o taină, de a fi rezervat în atitudine, vorbe și fapte, iar sensul figurat al cuvântului exprimă calitatea de a nu atrage atenția, de a nu șoca prin aspect sau conținut. Discreția este acea trăsătură foarte fină care vine din partea înțelepciunii venite de sus și a iubirii determinându-ne să nu intervenim imediat, să nu ne impunem sau să nu dorim să ne impunem prin exemple paralele din propria viață; este rezerva de a nu da sfaturi rapide oricând și despre orice. Există oameni care atunci când fac ceva, fac cu discreție însă există și reversul – oameni care își doresc și luptă pentru prim plan, simțindu-se foarte bine să fie în centrul atenției.În general, oamenii simt nevoia să fie apreciați și suferă foarte mult dacă nu sunt apreciați la “adevărata lor valoare”. Cu siguranță că nimeni nu este încă specializat în așa ceva însă de regulă, oamenii discreți nu vorbesc și nu fac lucruri și fapte pentru a fi mediatizați (chiar dacă lucrarea lor uneori este cu impact public, aceștia reușesc să încline corect balanța). Au un echilibru … Ştiu că există momente când tăcerea e cel mai bun lucru pe care îl pot face. Prea des lezăm demnitatea unora transmițând mai departe jumătăți de adevăruri sau fapte rupte de context ce pot dobândi un cu totul și cu totul alt sens decât cel real.

  
Discreția este și oportunitate de slujire. Atunci când știi durerea cuiva, nu judeca, ci stai alături! Când vezi tăcere, fii cuvânt, când vezi dezamăgire, fii curaj! Fii aproape de cel pe care îl cunoști fără să analizezi, să condamni sau să compari.
Există însă o cursă aici… Cea mai mare pagubă sufletească am întâlnit-o la unii slujitori ai lui Dumnezeu care, din dorința de a fi mereu “în top”, citiți, apreciați, share-uiți și vizionați, au ajuns să citească Biblia mai mult … pentru alții decât pentru ei înșiși. Le este frică de “conul de umbră” sau se tem de “scăderea rating-ului”

“Să nu știe stânga ce face dreapta” înseamnă discreție; ‘Intră în odăița ta și încuie ușa după tine” înseamnă discreție … Discreția, în fond, este o formă de iubire, un mod în care îi protejezi pe ceilalți oferindu-le ocazia să aibă bucurii personale, tristeți neștiute și drame neanalizate și judecate de cei din jur. Discreția e respect de sine.

Fiți discreți, dragii mei, în toate acțiunile voastre! (acum cu noile legi – aprobate – ale securității, mulți vor căuta discreția, să nu mai știe nimeni nimic de ei însă…)

Iubiți și prețuiți discreția ca pe un dar din partea lui Dumnezeu. Discreția nu are niciodată efecte secundare însă celebritarea are întotdeauna costuri imense. Cineva a definit celebritatea într-un mod interesant și umoristic depotrivă:
“A fi celebru înseamnă a-ți dori cu tot dinadinsul și a depune toate eforturile ca toată lumea să te cunoască pentru ca mai apoi, când mergi pe stradă, să-ți pui pălărie și ochelari de soare ca să nu te recunoască nimeni!”

Oamenii discreți trăiesc totdeauna într-un plan mai îndepărtat al vieții publice. În ei nu găsești nimic prefăcut, teatral sau artificial. Se fac pe ei înșiși aproape neobservați apărând doar când este nevoie de mângâiere, încurajare sau ajutor. Te copleșesc cu liniștea, simplitatea și bunătatea lor.

„Discreția este gramatica vorbirii alese, pe care o întăresc bunele obiceiuri!”

https://www.facebook.com/100000482993310/posts/pfbid0GBdtF8XRAx1icqMqLPxvVmQHfKuzhfqZdkrKoKzu5M4iE1vwkAnbURFy8WtCyKSLl/?d=n

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.