„Taci înaintea Domnului și nădăjduiește în El. Nu te mânia pe cel ce izbutește în umbletele lui, pe omul care își vede împlinirea planurilor lui rele. Lasă mânia, părăsește iuțeala; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău. Fiindcă cei răi vor fi nimiciți, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni țara” (Psalmul 37:7-9).

Unul dintre lucrurile cele mai greu de făcut este să ne înfrânăm pornirile firii noastre păcătoase. Aș îndrăzni să spun că nu este doar greu de făcut, ba chiar imposibil. Cel puțin pentru omul neregenerat, pentru omul care nu este născut din nou. Totuși, acest lucru este posibil pentru omul în viața căruia sălășluiește Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Spun lucrul acesta având în vedere faptul că o caracteristică a roadei Duhului în viața credinciosului este înfrânarea poftelor.

O poftă pe care omul o are poate fi văzută și atunci când este ispitit să răspundă sub impulsul momentului. Când cineva îl calcă pe nervi și îl bate la cap, omul respectiv tinde să răspundă sub impulsul momentului. Ce-i de făcut într-o astfel de situație? Iată ce ne spune psalmistul: „Taci înaintea Domnului și nădăjduiește în El.” Nu-i un lucru la care ne-am fi așteptat, nu-i așa? Dar la ce ne-am fi așteptat într-o astfel de situație? Exact la lucrurile pe care psalmistul ne îndeamnă în continuare să NU le facem. Repet: să NU le facem!

Psalmistul reia în aceste versete ideea din primele versete. Repetiția indică importanța lucrului rostit. Deci, prin faptul că psalmistul repetă îndemnul cu care și-a început psalmul ne poate arăta faptul că problema menționată era un lucru des întâlnit și că trebuia numaidecât rezolvată.

Profetul Ieremia spune că este bine să aștepți în tăcere ajutorul Domnului. Aici, psalmistul David leagă tăcerea înaintea Domnului de nădejdea în El. Practic, așteptarea în tăcere a ajutorului Domnului implică nădejde în El. Însă în timpul acestei așteptări, nu trebuie să uităm care este soarta de la urmă a celui rău. David nu se sfiește să ne-o prezinte într-un mod cât se poate de direct: „Cei răi vor fi nimiciți.”

Însă, deși pare să fie o distincție între omul pe care îl îndeamnă David și oamenii răi, psalmistul nu exclude faptul că omul acesta poate ajunge și el un om rău: „Nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.” Altfel spus, dacă mă las să cad pradă supărării și amărăciunii, voi începe să nutresc gânduri de răzbunare pe alții, iar lucrul acesta nu mă va face cu nimic mai diferit decât ei. Un alt aspect la care aș vrea să ne gândim este acesta: din moment ce ni se spune care este soarta de la urmă a celor răi, pe lângă faptul că trebuie să ne ferim să ajungem astfel de oameni, cred că trebuie și să mijlocim pentru ei.

Ești întristat și supărat pe oamenii care fac răul? Poate pe cei care se războiesc între ei și care omoară atâția oameni nevinovați? Poate pe cei din conducerea țării care caută doar să-și umple buzunarele lor? Poate pe cei care ți-au greșit în mod direct și intenționat? Nu uita: nu doar că nu trebuie să porți supărare sau să fii mânios pe ei, dar trebuie și să mijlocești înaintea lui Dumnezeu pentru ei. Iată, așadar, un lucru pe care îl putem face astăzi. Doamne ajută!

Stoica Timotei