De-o vreme-ncoace

De-o vreme-ncoace, toată lumea e foarte, foarte ocupată,
Dar nu cu lucrul sau misiunea, ci la „plimbare” e plecată:
S-a construit o cale largă, desigur, ştiţi, – că nu-i secret,
Un bulevard, în care lumea se plimbă azi pe Internet!

Calculatorul e trăsura, ecranul este capu-n oală,
Un şoricel e vizitiul şi-ajungi în lumea virtuală.
Alergi năuc printre ferestre, gonit de-al secolului jet,
Şi te trezeşti deodată-n hora vitezelor pe Internet.

Acţiuni bancare de milioane, tranzacții nemaipomenite,
Comerţ şi întâlniri, discuţii şi informaţii zipuite,
Mii de volume de ştiinţă şi biblioteci într-un pachet,
Ţi le aduce-n casă toate ameţitorul Internet.

Reclamele îţi sar-nainte, imaginaţia ţi-o fură,
Eşti când în uşa catedralei, când în a diavolului gură.
Şi mulţi îşi pierd, nu numai timpul, dar îşi dau sufletu-amanet,
La consignaţia minciunii, în cursa de pe Internet.

În alte vremuri, la-nserare, veneau feciorii de la coasă,
Şi recitau pe rând Scriptura, şi ce cântări erau acasă!
Astăzi nu-i timp de rugăciune, dar pentru filme-i berechet;
Stau toţi cu ochii, nu la Isus, ci-ncremeniţi pe Internet.

Mai vezi şi semne bune-acolo, de har şi de chemări la viaţă,
Unii sunt puncte de lumină, şi alţii care-acolo-nvaţă.
Dar, vai, pe-atâţia îi robeşte al amăgirilor banchet…
Să fim atenţi la târgul mare, care se cheamă Internet!

de Valentin Popovici

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la De-o vreme-ncoace

  1. A republicat asta pe Dumnezeu e în control.

    Apreciază

Comentariile sunt închise.