Ai grijă !

În urmă cu 20 de ani eram în tren undeva între Sibiu și Brașov, era noapte și căldura mă sufoca.
Mergeam prin vagoane să îmi găsesc locul de pe biletul meu, când am văzut o licărire stranie în ochii cuiva pe lângă care am trecut.
Mi-au trebuit câteva secunde să identific acea privire și m-am întors alergând către ușa vagonului.
Am reușit să o prind de mână pe femeia care tocmai se arunca din trenul care mergea în viteză.
Am ascultat apoi o poveste de dincolo de lacrimi și durere, i-am dat acelei persoane soluțiile aflate de alții în situația ei și a înțeles.
Noaptea aceea avea mai puțin întuneric decât sufletul ei, dar creierul îi mai funcționa încă.
M-a sunat după o lună de zile și mi-a zis că s-a împăcat cu Dumnezeu.
Când mă pregăteam pentru examenul de admitere la Politehnică, făceam sute de probleme de fizică și matematică pe zi, luni de zile.
La facultate am făcut matematici speciale, statistică, încă 3 feluri de matematici; fizică, chimie-fizică și tot așa, ca la balamuc.
Eu am fost educat într-o logică absolută, dincolo de sănătatea mintală a omului obișnuit, așa că văd în creierul persoanei din fața mea chiar și gândurile pe care nu știe că le are dar le va avea.
Anul trecut am fost invitat la masă de o familie dintr-un orășel din Dobrogea și văd același surâs al morții pe buzele copilului lor.
Eu duceam jucării și diverse ajutoare cu Misiunea Sud, dar cei din biserică sesizaseră că ceva nu e în regulă cu familia aceea și mă trimiseseră pe mine la ei.
Am început să vorbim, dar nu vă puteți închipui ce mi-am auzit urechilor.
Logica însă le-a oprit durerile și Cuvântul lui Dumnezeu le-a închis rănile.
Slujitorii creștini sunt depășiți uneori de duritatea cazurilor și răutatea oamenilor din parohia lor, și atunci apelează la cineva cunoscut din exterior.
După mulți ani de călătorie prin aceste ținuturi ale durerii am început să văd și dincolo de sinucidere, am început să văd haosul în desfășurare în creierul uman.
Privirea pierdută ca într-un sevraj și zâmbetul otrăvit al celui ce nu mai vrea să trăiască sunt punctul final al neglijenței omului față de sine.
Te rog cu lacrimi, fratele meu și sora mea de suferință, pune-ți ordine în gânduri că haosul aduce cu sine moartea.
Când te vei prăbuși de prea multa ta alergare, vei cădea în corpul tău ca într-un sicriu.
Și nu va mai fi cazul să te sinucizi, că vei fi mort deja.
Dumnezeu să aibă milă de sufletele noastre.

Lucian Badescu

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.