OMUL LUI DUMNEZEU A PLECATGânduri la despărțirea de Marcel Codreanu

Piere cel neprihănit, și nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine, și nimeni nu ia aminte că din pricina răutății este luat cel neprihănit. (Isaia 57:1)

Plecarea lui Marcel Codreanu de pe pământ nu poate fi privită prin lentila normalității. Ea nu este doar plecarea unui om, ci este plecarea omului lui Dumnezeu.

Puternic înrădăcinat în valorile creștine penticostale, pe care le-a învățat la primă mână, a fost un spirit conservator, deplin încrezător în puterea făcătoare de minuni a lui Dumnezeu. A experimentat încă din fragedă copilărie lucrările Domnului, mai ales că în casa lor Domnul a botezat cu Duhul Sfânt o mulțime de oameni, și mai ales că în casa lor se făceau rugăciuni despre al căror rezultat s-a auzit până departe.

Marcel a fost un teolog în adevăratul sens al cuvântului, dar nu numai un teolog. El a fost un om al rugăciunii. Și nu numai atât… Marcel a fost un om de caracter, un om care s-a ascuns în spatele lui Dumnezeu și care l-a lăsat pe Dumnezeu să lupte pentru el.

Discret în aparițiile lui publice, ori de câte ori i se dădea posibilitatea să spună ceva în numele Domnului, o făcea nu doar ca să spună ceva, ci Marcel avea totdeauna ceva de spus. Cuvintele lui aveau profunzime, și cine a vrut să plece urechea și inima la cele spuse de el era întotdeauna zidit sufletește și motivat să caute apropierea de Dumnezeu.

L-a iubit pe Dumnezeu, și-a iubit familia și a iubit Biserica Domnului. Dragostea lui pentru Biserica Domnului era proiectată mai ales asupra Bisericii Elim, cu care și-a împletit viața încă din copilărie. El a fost în mod indiscutabil parte din țesătura aceasta frumoasă care este Biserica Elim.

Plecarea lui este o mare pierdere, nu numai pentru Elim, ci pentru noi toți. Este o mare pierdere pentru această generație de credincioși penticostali, care a fost binecuvântată să-l aibă pe Marcel Codreanu ca pe un dar al lui Dumnezeu, mai mult sau mai puțin prețuit de oameni, dar scump înaintea lui Dumnezeu.

Nelu Filip

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.