Domnul este Păstorul meu… de aceea sunt convins că în brațul Lui sunt în siguranță

„Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit. De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea. Toate oasele i le păzește, ca niciunul din ele să nu i se sfărâme. Pe cel rău îl omoară nenorocirea, dar vrăjmașii celui fără prihană sunt pedepsiți. Domnul scapă sufletul robilor Său, și niciunul din cei ce se încred în El nu este osândit” (Psalmul 34:18-22).

Când vine vorba de suferința care parcă intră cu bocancii în viața omului, fără niciun pic de menajamente sau vreo urmă de politețe, în inima omului se ridică întrebarea: „Unde este Dumnezeu când sufăr?” Această întrebare îi frământă pe oameni când vine vorba de necazul din viața lor. Sunt conștient că la această întrebare mulți oameni ai lui Dumnezeu au dat răspunsuri foarte bune.

În meditația noastră de astăzi nu voi căuta să ofer un răspuns elaborat la această întrebare, ci mai degrabă te-aș invita să privim la răspunsul implicit oferit de David acestei întrebări. Contextul acestui psalm este acel moment când, de frică de a nu fi deconspirat, începe să facă pe nebunul în fața lui Abimelec. Făcând pe nebunul, David a reușit astfel să-și scape viața din mâna filistenilor.

Revenim, așadar, la întrebare: „Unde este Dumnezeu când sufăr?” Care este răspunsul lui David? „Domnul este aproape”. Nici nu se putea un răspuns mai clar, categoric și concret. Domnul este aproape. El este aproape de omul care se află în suferință și care în mijlocul suferinței sale își pune toată încrederea în Domnul și strigă către El. Dumnezeu este aproape. Adevărul acesta trebuie înțeles în mod corespunzător, pentru că, de altfel, poate duce la niște concluzii cât se poate de eronate. David continuă vorbind despre siguranța trupească/omenească de care are parte omul care strigă către Domnul din mijlocul necazului său. Da, omul neprihănit nu este scutit de nenorociri, ba din contră, are parte de o mulțime de nenorociri (v. 19), însă Domnul deține controlul tuturor lucrurilor.

Cu toate că psalmistul pare să promită faptul că Dumnezeu în mod automat îl scapă pe cel neprihănit pe plan omenesc din toate necazurile lui, ideea din spatele acestei afirmații este că nimic rău nu i se întâmplă celui care se încrede în Domnul, în ciuda durerii și a necazului prin care trece. Binele omului credincios este starea bună a sufletului său în relație cu Domnul. Practic, sufletul este infinit superior trupului. Deși David în primă instanță vorbește de siguranța trupului (a oaselor), el urmează să vină cu un gând care aduce un mare echilibru în înțelegerea acestui subiect: „Domnul scapă sufletul robilor Săi”. Nu cred să existe lucru mai minunat decât acesta. Și, ca o completare, psalmistul adaugă: „niciunul din cei ce se încred în El nu este osândit”.

Treci prin necazuri și prin probleme? Nu descuraja. Continuă să te încrezi în Dumnezeu, să-ți pui toată încrederea în El și, chiar dacă nu vezi ieșire din situația dificilă în care te găsești, nu uita: Viața ta este în mâna Lui și sufletul tău este scăpat de El. Se poate oare ceva mai bun de atât?

Stoica Timotei

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.