Domnul este Păstorul meu… de aceea El este sursa hranei mele

„Gustați și vedeți ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El! Temeți-vă de Domnul, voi, sfinții Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El. Puii de leu duc lipsă și li-e foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă ne niciun bine” (Psalmul 34:8-10).

Una dintre imaginile Cuvântului lui Dumnezeu este aceea de hrană. Ea este o sursă de hrană pentru sufletul înfometat după Dumnezeu. Prin Cuvânt Îl descoperim pe Dumnezeu și, în felul acesta sufletul nostru este hrănit și nevoia noastră este împlinită. Când vine vorba de îndestularea pe care Cuvântul lui Dumnezeu o aduce sufletului flămând al omului, termenii pe care Scriptura îi folosește sunt aceia de abundență și de belșug.

În meditația noastră de astăzi aș vrea să subliniez pe scurt câteva aspecte importante de aici. Primul dintre ele este acela că Cuvântul lui Dumnezeu nu este doar un „aperitiv spiritual” pe care omul să-l servească înainte de felul principal de mâncare. Cu toate că în Biblia Cornilescu întâlnim verbul „gustați”, care sugerează ideea de ceva scurt și puțin, ideea este mult mai profundă și are implicații mult mai adânci. Gândește-te la următorul aspect: Un om flămând dă peste o mâncare extraordinar de bună. El e cât se poate de flămând, iar mâncarea este cât se poate de bună. Crezi să un astfel de om s-ar mulțumi doar cu o gustare? Mă cam îndoiesc. Ideea pe care cred că psalmistul vrea s-o accentueze aici este că odată ce guști și vezi cât de bun este Păstorul, nu vei mai dori nimic altceva, decât să te hrănești din El și nu te vei mulțumi doar cu câteva fărâmituri.

Un alt lucru pe care David îl menționează aici este de fapt un paradox. Pe de o parte, el spune că omul care se încrede în Domnul este fericit sau binecuvântat, iar pe de altă parte el rostește îndemnul ca omul lui Dumnezeu să se teamă de El. Cum se împacă așadar încrederea în Dumnezeu și teama de El? Chiar dacă la o primă vedere par să se excludă reciproc, ele se întrepătrund în mod minunat. Încrederea în Domnul este urmată de un anume fel de viață, un fel de viață diferit față de cel din trecut, unul plin de reverență față de Păstorul nostru.

Și un ultim lucru pe care David îl menționează aici și pe care aș vrea să-l aduc în discuție: belșugul despre care vorbește nu trebuie scos din contextul acestui pasaj. În versetul 9 scrie: „de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!”, iar în versetul 10 scrie: „cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă ne niciun bine”. La ce fel de bine se referă psalmistul aici? Binele în ceea ce privește hrana spirituală a omului. De unde am ajuns la concluzia aceasta? În versetul 8 ni se menționează această hrană, iar ca exemplu ne sunt dați puii de lei care duc lipsă și li-e foame. În contrast cu ei, omul credincios oricând se poate hrăni din Cuvântul lui Dumnezeu.

Iată așadar o provocare și un îndemn pentru noi în această zi: Avem la îndemână o sursă de alimentare a sufletului nostru extraordinar de valoroasă. Resursele ei sunt inepuizabile. Ce vei face azi? Îți vei hrăni sufletul din Cuvântul lui Dumnezeu?

Stoica Timotei

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.