Domnul este Păstorul meu… de aceea Îl binecuvântez pe El mereu

„Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea. Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociți și să se bucure” (Psalmul 34:1, 2).

Dacă este un lucru pe care sper din toată inima că l-am observat în urma meditațiilor de până acum, acesta să fie faptul că relația cu Domnul nu trebuie să fie influențată, determinată sau afectată de circumstanțele în care ne găsim. Și aici mă refer la tot ceea ce ține de relația omului cu Dumnezeu. În cazul de față, psalmistul David face referire la lauda pe care I-o aduce lui Dumnezeu.

Când întâlnim pe paginile Scripturii îndemnuri precum „rugați-vă neîncetat” sau expresii precum „voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme” și „lauda Lui va fi totdeauna în gura mea”, trebuie să știm că ideea acestora e aceea de continuitate, consecvență și perseverență. Când Biblia îmi spune să mă rog neîncetat, nu-mi spune literal să mă rog tot timpul, fără să mai fac nimic altceva, cum ar fi să dorm, să mănânc, să merg la școală sau la serviciu. Însă ideea care stă în spatele unui astfel de îndemn este aceea de a căuta ca în orice circumstanță a vieții să fiu dependent de Dumnezeu.

Lucrurile nu stau diferit nici în ceea ce-l privește pe David. El își exprimă hotărârea ca binecuvântarea pe care I-o aduce lui Dumnezeu și lauda lui la adresa Păstorului său să nu fie legată sau determinată de circumstanțele vieții. Dacă legăm relația noastră cu Dumnezeu, Păstorul nostru, de circumstanțele vieții, atunci nu vom găsi tot timpul „motive” pentru a-L lăuda și a căuta să fim în părtășie cu El. Însă dacă înțelegem adevărul suveranității Sale și al credincioșiei Lui, atunci ne va fi mai ușor să căutăm să fim ai Lui, indiferent de situațiile pe care le trimite sau le îngăduie în viața noastră.

David era motivat să facă lucrul acesta, anume să-L binecuvânteze pe Domnul în orice vreme. Dacă e să disecăm puțin cuvântul „binecuvânta”, atunci am putea spune că David era hotărât să-L vorbească de bine pe Dumnezeu, indiferent de necazurile care s-ar fi putut abate asupra vieții lui. Asta da determinare, nu crezi? Dar el nu se oprește aici, ci continuă spunând că lauda la adresa lui Dumnezeu va fi totdeauna în gura lui. Practic, acest lucru implică ideea de a nu cârti atunci când treci prin necaz și suferință. Ba chiar și atunci, la fel ca neprihănitul Iov, să-L lauzi din toată inima pe Dumnezeu.

Nu știu situația prin care treci în aceste momente, dar știu ce poți și pot face: să-L lăudăm pe Domnul. Astăzi Dumnezeu ne-a dat această ocazie. Să nu cumva s-o ratăm!

Stoica Timotei

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.