Cum să ne pregătim pentru primirea Duhului Sfânt?



Precum nu ne putem închipui ziuă fără soare, viaţă fără răsuflare, cer fără Dumnezeu, aşa nu poate fi nici creştin adevărat fără Duhul Sfânt. Nici un pas nu putem face spre cer fără Duhul Sfânt. Duhul Sfânt ne dă aripi sufleteşti, ne dă ochi sufleteşti, ne dă răsuflare şi viaţă. Un creştin fără Duhul Sfânt este un „mort ce trăieşte” (Apocalipsa, cap. 3).

Un lucru este, aşadar, limpede ca soarele: noi avem lipsă de darul şi puterea Duhului Sfânt. Trebuie însă să facem şi pregătire pentru primirea acestui dar. El nu ni se dă cu forţa. Nici darul Golgotei, nici darul Duhului Sfânt nu ni se dau cu sila. Nici şcoala Golgotei, nici şcoala Duhului Sfânt nu-şi strâng şcolarii cu arcanul, ci trebuie să intrăm noi în ele.

Pildă ne dau şi aici apostolii. Domnul Iisus le-a dat în grijă să aştepte pogorârea Duhului Sfânt în Ierusalim: „ Iar voi să nu vă depărtaţi de Ierusalim!”. Dar pregătirea încă nu era numai aceasta: să stea în Ierusalim. Evanghelia de la Luca ne spune mai departe că, „în tot timpul acesta, apostolii erau în Templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu” (Luca 24, 53). Adică aşteptau pogorârea Duhului Sfânt, petrecând în rugăciune. Darul Duhului Sfânt se pogoară şi azi numai peste o viaţă de rugăciune; peste cei ce trăiesc o viaţă de rugăciune.

A doua, apostolii aşteptau pogorârea Duhului Sfânt, retraşi de vuietul lumii; retraşi în singurătate şi rugăciune.

Cu astfel de pregătiri trebuie să cerem şi să aşteptăm şi noi pogorârea Duhului Sfânt în viaţa noastră şi peste viaţa noastră.

Să ne retragem din lume; din duhul acestei lumi; din modele şi păcatele lumii, ascultând de Cuvântul Mântuitorului: „ voi în lume sunteţi, dar nu mai sunteţi din lume” (Ioan 17, 11-16). Duhul Sfânt Se pogoară numai peste o viaţă retrasă din „duhul acestei lumi”.

Retraşi din lume, să petrecem o viaţă de rugăciune şi să cerem în rugăciunile noastre darul şi harul Duhului Sfânt! „ Drept aceea – zicea Iisus – Tatăl nostru, Cel din ceruri, da-va Duhul Sfânt acelora care îl cer” (Luca 11, 13).

Duhul Sfânt nu Se pogoară peste o viaţă ce se afundă şi se cufundă în răutăţi şi păcate. „A cere Duhul Sfânt – zice un Sfânt Părinte -, dar de lumeştile plăceri şi păcate a nu te lăsa, înseamnă ca şi când ai invita pe o mireasă să intre într-o casă de desfrânare”.

Cu o astfel de pregătire aştepţi tu, dragă cititorule, pogorârea Duhului Sfânt şi ceri sălăşiuirea Lui în sufletul tău?…

Părintele Iosif Trifa
din cartea „Duhul Sfânt”

https://oasteadomnului.ro/cum-sa-ne-pregatim-pentru-primirea-duhului-sfant/

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.