Suntem creați de Dumnezeu. Purtam în noi chipul Creatorului…Ca oameni, relaționăm, reacționam, ridiculizam, roșim, respingem…

Se întâmplă să asociem și să legam locuri cu oameni…

Când spun Giurgiu, mă gândesc la Luigi Mițoi – și la alți oameni pe care Dumnezeu i-a folosit pentru a mă creste spiritual. Când spun Ocna Mureș, mă gândesc la tata, la cei dragi. Când spun Moldova Noua, mă gândesc la Beny Crăciun, când spun Mândrești mă gândesc la Dan Ifrim și Miluca Ilaș. Când spun Mlenăuți mă gândesc la Marin Pintilei si Ungureanu Mihai

Orașele și locurile unde am fost si nu cunosc pe nimeni, sunt doar nume așezate pe hartă, sunt locuri ce par pustii si uneori ostile.

Chiar daca le-am vizitat cândva, imaginile și impresiile negate de o persoana se topesc încet și sigur în ceata amintirilor.

Pentru Avraam, Sodoma înseamna Lot, nepotul iubit. Indiferent de starea spirituala a celor din Sodoma și Gomora:

• doua cetăți – același destin, aceeași cumplită pedeapsă:

-cetate coruptă,

-un centru comercial puternic,

-cetate a curviei.

• un sălaș al nelegiuirii:

– un fief al nenumeratelor și diversificatelor modalități de desfrâu,

– un loc al nepăsării crase, a indiferentei…

Starea aceasta a atras mânia lui Dumnezeu…

Inima bătrânului Avram – a tresărit când Dumnezeu i-a împărtășit vestea teribila… acolo în Sodoma a ales să locuiască…Lot…

Privind in istoria biblica am învățat câteva principii:

-alegerile iți fixează și determina viitorul,

-atitudinea repetitiva poate să iți ruineze viaţa..

-de ascultarea ta depinde veșnicia…

Aceste principii sunt biblice:

-valabile pentru toți oamenii,

-verificate în timp,

-veșnice…

Istoria lui Lot nepotul lui Avram este concludentă.

Căderea a fost un proces, nu un eveniment…

• atras de frumusețea fireasca a locului „ca o grădina a Domnului”,

• a pus cortul, lângă Sodoma și Gomora,

• așezat în mijlocul cetății, si-a pus corturile lângă, printre păcătoși,

• asemenea în comportament, „credeau ca glumește…”.

Vestea despre soarta acestor cetății îl mișcă pe Avraam și îl determina să mijlocească, să negocieze cu Dumnezeu.

Câteva caracteristici ale negocierii lui Avraam:

-a folosit dialogul, (v.23)

-s-a deschis în fata lui Dumnezeu,

(țărână, praf, cenușa)

–direct în exprimare,

(poate nimici Dumnezeu și pe cel bun și râu)

–determinat (v.22),

Dar Avraam stătea, „s-a luptat în rugăciunii”.

Ajuns la cifra 10, Avraam se oprește…De ce? Frica de pedeapsa? Frica că a pus răbdarea lui Dumnezeu la încercare? Oprindu-se. Domnul a plecat…

Ce putem învăța?

• Murdăria păcatului – are ca finalitate pedeapsa lui Dumnezeu,

– păcatul atrage pedeapsa lui Dumnezeu,

• Când exista Mijlocitor, Dumnezeu manifesta MILA;

• Când se sfârșește MIJLOCIREA, Dumnezeu pune capăt discuției.

Cu dragoste,

Ciprian Bârsan