Domnul este Păstorul meu… de aceea mă las învățat de El

„«Eu – zice Domnul – te voi învăța și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta.» Nu fiți ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i strunești cu un frâu și o zăbală cu care-i legi, ca să nu se apropie de tine” (Psalmul 32:8, 9).

Iată ce promisiune frumoasă din partea lui Dumnezeu! El Își ia angajamentul de a ne învăța calea pe care să o urmăm și va veghea asupra noastră. Promisiunea aceasta implică prezența Lui în viața noastră, călăuzirea Lui, purtarea Lui de grijă.

Care-i atitudinea noastră când e vorba să ne lăsăm învățați? Nu știu de ce, dar parcă la noi la români acest lucru este unul dintre lucrurile acelea aproape imposibile, dacă nu chiar imposibile. Mulți au impresia că le știu pe toate, motiv pentru care cred că nu mai au ce învăța sau că ceea ce ar putea învăța nu-i va ajuta cu nimic.

De data aceasta, Cel care Se oferă să ne învețe nu este nimeni altcineva decât Dumnezeu, Creatorul nostru. Nimeni nu este mai în măsură să ne învețe, să ne călăuzească și să vegheze asupra noastră!

Însă omul care nu se lasă învățat și călăuzit de Dumnezeu este asemănat cu un animal sălbatic care nu se lasă a fi domesticit. Ce comparație grăitoare folosește psalmistul în continuare! Să nu uităm, în contextul meditațiilor noastre, că metafora principală folosită pentru credinciosul care Îl are pe Domnul ca Păstor al său este aceea de oaie. Totuși, omul care se împotrivește călăuzirii lui Dumnezeu nu este nicidecum o oaie. Deci, practic nu este din turma Lui.

Calea pe care omul trebuie s-o urmeze este calea credinței, calea lui Dumnezeu. Mersul sau înaintarea pe această cale îl apropie pe om mai mult de Dumnezeu. În contrast cu această apropiere a omului de Dumnezeu este omul împotrivitor și încăpățânat care nu se lasă învățat de Dumnezeu și care este asemănat cu un animal sălbatic care trebuie legat ca să nu se apropie de tine.

Încăpățânarea omului câteodată pare a nu avea margini. Ți s-a întâmplat vreodată să ai intenția bună de a face un lucru folositor, dar să vină cineva și să te ia la rost că nu faci lucrul pe care aveai de gând să-l faci? Să-ți mai zic ce reacție tind să am în astfel de momente? Probabil le știi și tu din propria ta experiență. Însă omul care Îl are pe Domnul ca Păstor al lui este o oaie supusă. Se lasă învățat și călăuzit de El. Dumnezeu să ne învețe, să ne călăuzească și să ne ajute să ne supunem Lui în totalitate!

Stoica Timotei

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.