În vatra vieții moțăie tăciunii Și flăcările-adorm ascunse-n spuză, Lumina parcă sieși se refuză Când beznele iau locul pasiunii. Uitarea ne învăluie confuză Și-i dăm tribut podoabe strânse-n funii, Când, pâlpâind pe marginea genunii, Lințoliul ei îl folosim ca scuză. Curgând prin ani ne-mpovărăm cu toamne, Și mult prea des uităm cu nepăsare De focuri […]

Sonetul uitării