Domnul este Păstorul meu… de aceea mă rog Lui, fiindcă El îmi vine în ajutor

„De aceea orice om evlavios să re roage Ție la vreme potrivită! Și, chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc. Tu ești ocrotirea mea, Tu mă scoți din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire” (Psalmul 32:6, 7).

Cumva versetul de început al meditației noastre de astăzi vine în completarea gândurilor menționate în primele versete. Psalmistul spune că ar trebui să fie natural pentru om ca reacție la cele spuse mai înainte să vină cu rugăciune înaintea Domnului. Ai păcate în viața ta? Vino cu ele în rugăciune înaintea lui Dumnezeu.

Foarte interesantă este evoluția pe care o vedem aici. Mai întâi ne este prezentat un om care își tăinuiește păcatul, apoi și-l mărturisește în rugăciune înaintea Domnului. Însă rugăciunea nu trebuie să dispară din viața acestui om, iar el acum are o nouă identitate. Versetul 6 menționează această transformare, când îl amintește pe omul evlavios. Cine este omul evlavios din acest verset? Este cel care, deși a trăit o vreme din viața lui cu păcate ascunse, a venit înaintea Domnului în rugăciune cu pocăință și a primit iertarea în dar. Însă rugăciunea în viața lui nu se încheie. El devine practic un om al rugăciunii.

Când trebuie să se roage omul evlavios? La vreme potrivită. Când este vremea potrivită? Acum. Pavel spunea să ne rugăm neîncetat. Ideea este să avem sau să căutăm să avem mereu legătură cu Dumnezeu, să fim conștienți de dependența noastră de El.

Încă un lucru pe care David îl face în continuare este să prezinte biruința de care are parte omul evlavios. Iar biruința aceasta este datorată providenței Păstorului său. Când Domnul este de partea cuiva, cuvântul de ordine din viața acelui om este „BIRUITOR”.

E interesant cum există ispita de a lua astfel de versete din contextul lor. Sunt o mulțime de oameni care caută doar promisiuni pe paginile Scripturii și nimic mai mult. Chiar și aici poate exista pericolul acesta. Mare grijă! David vorbește de biruință și de protecție din partea lui Dumnezeu în contextul mărturisirii păcatului cu pocăință înaintea lui Dumnezeu și a dedicării totale a omului înaintea Păstorului cel bun. În felul acesta trebuie să vedem și biruința pe care o descrie la sfârșitul versetului 6 și în versetul 7.

Ai îndoieli? Ai frământări? Ai frustrări? Ai nemulțumiri? Ai neajunsuri? Vino cu toate înaintea Domnului, Păstorului nostru. El ne primește așa cum suntem. Și, de cele mai multe ori, întâlnirea cu Păstorul nostru ne schimbă perspectiva. Mă rog Domnului să ne facă să avem o perspectivă corectă cu privire la rugăciune și la purtarea Lui de grijă în viața noastră, să ne ajute să ne încredem pe deplin în El și să fim oameni ai rugăciunii.

Stoica Timotei

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.