Domnul este Păstorul meu… de aceea cunosc motivul pentru care Dumnezeu m-a răscumpărat

„«Ascultă, Doamne, ai milă de mine! Doamne, ajută-mă!» Și mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale și m-ai încins cu bucurie, pentru ca inima mea să-Ți cânte, și să nu stea mută. Doamne, Dumnezeule, eu pururi Te voi lăuda!” (Psalmul 30:10-12).

De regulă, când vine vorba de mântuire se vorbește mult despre actul în sine, cu toate că sunt o mulțime de implicații ale acestei lucrări care nu sunt clare și care încă rămân un mister. Îmi place versul cântării care spune: „În îndurarea Domnului cum am ajuns nu știu”. Da, nu știu cum am ajuns în îndurarea Domnului, dar știu că am ajuns. Și acest lucru îmi este de ajuns să știu. Domnul S-a îndurat de mine, păcătosul. Acesta-i harul Său!

David descrie intervenția lui Dumnezeu în viața lui într-un limbaj poetic foarte sugestiv: „mi-ai prefăcut tânguirile în veselie” și „mi-ai dezlegat sacul de jale și m-ai încins cu bucurie”. Practic, psalmistul prezintă de două ori același lucru, numai că a doua oară spune și cât de mult erau legate tânguirile de el. Le descrie ca fiind un sac de jale. Aceasta este imagina poverii legate strâns de om. Și nu orice fel de povară, ci una grea care pare a nu se mai desprinde de inima și viața omului. David recunoaște prin expresiile folosite faptul că oricât de mult s-ar fi străduit el să-și rezolve problemele interioare pe care le avea, acestea erau atât de legate de el, că n-avea nicio șansă să scape de ele. Însă Dumnezeu a făcut această lucrare. Dar cu ce scop? Cu ce scop Dumnezeu îl eliberează pe om? Cu ce scop Dumnezeu îl răscumpără pe om? Cu ce scop Dumnezeu îi dă o nouă perspectivă omului?

David continuă descriind acest scop al lui Dumnezeu. Privește la cuvintele de legătură de la începutul versetului 12: „pentru ca”. Acestea denotă scopul. David a ajuns la cunoștința scopului pentru care Dumnezeu a lucrat într-un chip atât de minunat în viața lui: „inima mea să-Ți cânte, și să nu stea mută”. Da, poate inima nu-i era mută, deoarece de regulă când inima omului este plină de jale, jalea acelui om este auzită prin nemulțumirile pe care le rostește. Însă David spune că Dumnezeu a schimbat interiorul său tocmai cu scopul acesta, ca inima lui să-L laude pe Domnul, să nu stea mută, ci să-L laude tot timpul.

Iată testul pentru noi astăzi: Am fost noi cu adevărat răscumpărați și ne bucurăm de îndurarea lui Dumnezeu în viața noastră? Atunci cât de mult arătăm acest lucru printr-o atitudine plină de entuziasm în a-L lăuda pe El pentru această lucrare măreață pe care a făcut-o în viața noastră? A fost transformată și în viața noastră tânguirea și jalea în laudă la adresa lui Dumnezeu? Nu uita, acesta este motivul pentru care Dumnezeu ne-a răscumpărat: să-L lăudăm veșnic pe El și să ne bucurăm de El pentru totdeauna. Slavă Lui!

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.