Suntem minunați!



„Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră;…” s-a hotărât în cer.

Aceasta a însemnat încununarea creației, cea mai complexă făptură pe care Creatorul a planificat-o pentru Universul Său avea să vină în ființă în cea de-a șasea zi. Făcut de Dumnezeu din țărâna pământului, omul posedă trăsături care nu se află la viețuitoarele de sub stăpânirea sa. Cu mers elegant, privire cercetătoare, înfățișare prietenoasă, cu o vorbire duioasă sau fermă, poate să spună despre sine: „Te laud că sunt o făptură așa de minunată…” (Psalmul 139:14).

Mai mult decât atât, ceea ce îl deosebește de restul viețuitoarelor este conștiința de sine și natura divină, sufletul.

Sufletul reprezintă individualitatea ființei umane, exemplarul unic și prețios din tot universul. Fiecare om e unicat în felul lui. Cu amprente digitale unice, cu o inimă cum nu mai există alta identică la miliarde de oameni, cu o voce aparte și cu o înfățișare fără de seamăn, totuși omul este supus unor limitări precise. El este o creatură, nu Dumnezeu, și are parte de limitările care decurg din natura sa. Caracterul finit are de-a face cu viața noastră. Omul nu cunoaște și nu poate cunoaște totul, realizările, indiferent că sunt intelectuale, fizice sau de orice fel, sunt supuse unor limitări practice. Suntem supuși morții datorită păcatului. Așa cum suntem alcătuiți în prezent, oamenii trebuie să înfrunte moartea (Evrei 9:27). Numai Dumnezeu este etern în mod inerent; orice altceva moare.

Omul nu este pur și simplu un produs întâmplător al unui mecanism orb, sau un produs secundar, sau un deșeu rămas în urma procesului de prelucrare. El este un produs al lui Dumnezeu, proiectat în mod expres.

Omul este mare, însă ceea ce îl face mare este că Dumnezeu l-a creat. Despre om se poate spune că a fost făcut de cea mai bună și cea mai înțeleaptă dintre toate ființele, de Dumnezeu. Un Dumnezeu care a putut să facă o ființă atât de minunată cum este omul, este într-adevăr un Dumnezeu măreț. Bine declara psalmistul: „Să știți că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem…” (Psalmul 100:3).

Noi Îi aparținem lui Dumnezeu; unele dintre atributele Sale ne aparțin și nouă, cel puțin într-o anumită măsură. Angajamentul, dedicarea, dragostea, loialitatea, slujirea lui Dumnezeu – toate acestea sunt răspunsuri cuvenite din partea celor care poartă chipul lui Dumnezeu.

Noi trebuie să ne modelăm după Domnul Isus, Cel care este revelarea completă a chipului lui Dumnezeu. El este chipul deplin al lui Dumnezeu, și El este singura persoană a cărei umanitate nu a fost deteriorată de păcătuire (Evrei 4:15).

Omul este valoros. Caracterul sacru al vieții umane este un principiu extrem de important în schema lui Dumnezeu. A învăța, a munci sunt lucruri bune. Omul trebuie să ajungă la o înțelegere a creației și la un control al ei, dezvoltând-o până la cea mai înaltă treaptă a ei, pentru binele ei și pentru Dumnezeu.

Noi experimentăm deplina umanitate doar atunci când ne raportăm cum trebuie la Dumnezeu. Indiferent cât de cultivat și gentil ar fi cineva, el nu este pe deplin uman dacă nu este un ucenic răscumpărat al lui Dumnezeu. Aceasta este menirea fiecărui om.

Cocîrțeu

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.