Domnul este Păstorul meu… de aceea îi îndemn pe ceilalți din poporul Său să-L laude pe El

„Fiii lui Dumnezeu, dați Domnului, dați Domnului slavă și cinste. Dați Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Închinați-vă înaintea Domnului îmbrăcați cu podoabe sfinte!” (Psalmul 29:1, 2).

Prietenia adevărată nu este a celui care mereu îți dă dreptate, care nu te confruntă și nu te mustră atunci când ai greșit, care nu te îndeamnă și îți dă soluție cum să te îndrepți și care nu este alături de tine în procesul transformării tale. De regulă, tindem să-l considerăm prieten pe cel care ne face să ne simțim bine în prezența lui. Însă trist lucru este că nu în aceasta constă o prietenie adevărată (cu toate că de multe ori o include).

Cam în jurul căror subiecte gravitează conversația a doi oameni credincioși? Îți spun eu cam în ce au constat în ultimii câțiva ani de când lumea parcă a luat-o cu totul razna: virus sau conspirație, vaccin sau nu, ruși sau ucraineni. De asemenea, în campaniile electorale aproape că e imposibil să nu auzi vorbindu-se despre anumiți parlamentari sau anumite partide politice. În jurul unor astfel de subiecte gravitează multe dintre discuțiile creștinilor.

David, pe de altă parte, când are ocazia să se adreseze copiilor lui Dumnezeu [celor din poporul Israel, deoarece ei erau considerați în mod automat fii ai lui Dumnezeu – mit care a ajuns să fie spulberat de apostolul Pavel în Epistola către Romani], îi îndeamnă să facă un lucru extraordinar de frumos, anume să-i dea Domnului slavă și cinste. Slava și cinstea aduse înaintea lui Dumnezeu nu sunt un hatâr pe care omul I-l face lui Dumnezeu, ci sunt singurul lucru cuvenit înaintea Lui. Tocmai acest lucru îl menționează David în versetul 2: „Dați Domnului slava cuvenită Numelui Lui!” Apoi David menționează încă un lucru, de data aceasta legat de închinare: închinarea noastră nu poate fi oricum înaintea lui Dumnezeu, ci ea trebuie să fie aparte, specială, pusă deoparte pentru El („îmbrăcați în podoabe sfinte”). Dumnezeu primește închinarea și lauda la adresa Lui dacă sunt autentice, din toată inima.

Nu știu în jurul căror subiecte gravitează discuțiile tale cu ceilalți în fiecare zi. Însă vreau totuși să te îndemn să te lași motivat de exemplul psalmistului David. El a folosit această ocazie pentru a-i îndemna pe frații lui (ceilalți israeliți) să-L laude pe Domnul și să se închine înaintea Lui într-un mod corespunzător. Aceasta este și chemarea noastră: să ne îndemnăm unii pe alții la dragoste și la fapte bune; să ne îndemnăm unii pe alții să perseverăm pe calea credinței și să nu dăm înapoi; să ne îndemnăm unii pe alții să nu ne lăsăm distrasă atenția de lucrurile trecătoare ale acestei lumi și să ne îndreptăm privirea, inima și gândurile înspre Dumnezeul nostru.

Astăzi ai ocazia de a motiva pe alții să-L urmeze pe Domnul și să nu dea înapoi. Nu da cu piciorul într-o astfel de ocazie. „Doamne ajută! Doamne dă izbândă!”

Stoica Timotei

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.