Domnul este Păstorul meu… de aceea bunătatea Lui mă întărește

„O! Dacă n-aș fi încredințat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!… Nădăjduiește în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ți inima și nădăjduiește în Domnul!” (Psalmul 27:13, 14).

Când privim la un verset sau câteva versete din Scriptură, există pericolul de a le scoate din context și de a pierde din frumusețea și însemnătatea lor care este dată tocmai de contextul în care se află. Spre exemplu, exclamația lui David: „O! Dacă n-aș fi încredințat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!” vine în contextul în care vorbea de vrăjmași, de potrivnici, de martori mincinoși, de oameni care nu suflă decât asuprire. Deci David nu rostește cuvintele acestea când a primit o promisiune din partea lui Dumnezeu, când se bucura de liniște și pace, când lucrurile îi mergeau bine. Interesant contrast. Adesea în Scriptură, când sunt prezentate lucruri negative și dificile, imediat după aceea este prezentată încrederea sau devotamentul unui om și lauda pe care acesta I-o aduce lui Dumnezeu. Câteva exemple pentru a putea înțelege mai clar acest lucru:

• Îți aduci aminte de neprihănitul Iov? Dumnezeu a rânduit să-i fie luate toate averile, să-i moară toți cei 10 copii și să fie lovit și cu o boală cruntă. Însă în ciuda tuturor acestor lucruri, Iov spune: „Domnul a dat și Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului!”
• Îți aduci aminte de Habacuc? Omul acesta era contrariat de faptul că exista atâta nelegiuire în mijlocul poporului ales de Dumnezeu să fie al Lui. Așadar, Îl ia la întrebări pe Dumnezeu de ce nu intervine. Dumnezeu îi spune lui Habacuc că judecata Lui peste națiunea Israel este deja hotărâtă și este iminentă. În contextul acesta, omul lui Dumnezeu declară că chiar dacă nu se va mai bucura de binecuvântările de care în acele momente încă se bucura și Dumnezeu va trimite acea judecată asupra lor, el tot avea să facă un lucru: avea să continue să se bucure în Domnul, Dumnezeul mântuirii lui (vezi Habacuc 3:17, 18).
• Dar de Pavel îți aduci aminte? În 2 Corinteni 12, Pavel își prezintă problema înaintea lui Dumnezeu și Îl roagă insistent și perseverent să-l scape din problema/durerea pe care o avea. Însă Dumnezeu îi spune că n-o va face, dar îl asigură de harul Său. Ce reacție are el? „[…] Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12:9, 10).

Nu știu care e durerea prin care treci, nu știu care este necazul pe care ești nevoit să-l înduri și nici nu pot să-ți garantez că vei avea acea izbândă pe care o aștepți. Însă, cu toate acestea, te pot asigura de bunătatea lui Dumnezeu. Ea este acolo chiar și atunci când nu înțelegem. Lasă ca adevărul bunătății lui Dumnezeu să te întărească, să te îmbărbăteze și să te ajute să privești și astăzi plin de încredere înspre El.

Stoica Timotei

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.