Copilului din tine…


Și zâmbete curate și-atâtea amintiri
A adunat copilul de ieri din mine
Atâtea jocuri și inocente priviri
Am înșirat mândru în atâtea vitrine

Cu copilul din mine mă întâlnesc deseori
În clipele de maximă sinceritate
Eu ii dau bomboane, el îmi oferă flori
Prin el cresc drept, spre eternitate…

Copilul din tine rămâne acolo mereu;
Doar soarele și luna pleacă și revine
El însă-i acolo cu chipul din Dumnezeu
Și simți cum tot cerul crește în tine…


{de Ionel Nica}

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Salvează legătura permanentă.