Domnul este Păstorul meu… de aceea inima mă îndeamnă să-L caut pe El

„Inima îmi zice din partea Ta: «Caută fața Mea!» Și fața Ta, Doamne, o caut!” (Psalmul 27:8).

Unul dintre subiectele cele mai grele din punctul meu de vedere și cele mai sensibile care pot fi înțelese este cel legat de pornirile inimii. Când vine vorba de pornirile inimii este aproape imposibil să se mai aducă în discuție măcar obiectivitatea. Subiectivitatea este la ea acasă. Nu este în sine un lucru rău, însă de cele mai multe ori se dovedește a fi astfel.

Care trebuie să fie atitudinea noastră față de îndemnurile inimii noastre, față de convingerile inimii noastre? Unii oameni trăiesc în felul acesta: ei acționează în urma impulsurilor sau îndemnurilor inimii lor. Pentru ei, îndemnul inimii și ceea ce simt în inima lor este cel mai important lucru. Pentru asta trăiesc. Din păcate, o astfel de trăire a adus mai mult necaz și prăpăd decât ceva bun și productiv.

Aș putea da mai multe exemple de situații practice în care a te lăsa călăuzit de pornirile inimii poate aduce numai necazuri, însă nu acesta este subiectul meditației noastre de astăzi. Pe noi ne preocupă, pornind de la versetul de mai sus, cum ne dăm seama că o anumită pornire a inimii noastre este din partea lui Dumnezeu. Există vreun principiu călăuzitor în această privință? Iată un test: Oare îndemnul sau pornirea inimii mele mă motivează să trăiesc pentru Dumnezeu, să-L caut pe El mai mult și să pun preț pe părtășia mea cu El? Dacă răspunsul la această întrebare este unul afirmativ, atunci aș îndrăzni să spun că un astfel de îndemn al inimii este din partea lui Dumnezeu.

Psalmistul David începe direct cu o certitudine: „Inima îmi zice din partea Ta”. El era convins că lucrul respectiv era un îndemn din partea lui Dumnezeu. Iată un aspect important: căutarea lui Dumnezeu nu este ceva din interiorul inimii omului. David spune că îndemnul inimii sale de a-L căuta pe Dumnezeu este din partea Domnului. Dumnezeu este cel care ne îndeamnă inima să-I căutăm fața.

Și un ultim aspect: îndemnul acesta nu ar avea prea multă valoare dacă n-ar avea impact în viața omului. Prin urmare, David acționează în consecință: „Și fața Ta, Doamne, o caut!” Ce îndemnuri îți dă inima din partea lui Dumnezeu? Să citești Scriptura? Să te rogi? Să vorbești cu cineva despre Dumnezeu? Să ajuți pe cineva? Să întinzi o mână unui nevoiaș? Cum anume? Apoi, ce faci ca urmare la un astfel de îndemn? Acționezi în consecință? Domnul să pună în inima noastră îndemnuri de a-L căuta pe El cu adevărat și să ne ajute să acționăm în consecință!

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.