Domnul este Păstorul meu… de aceea mă încred în providența Lui, orice formă ar avea ea

„Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperișul cortului Lui și mă va înălța pe o stâncă. Iată că mi se și înalță capul peste vrăjmașii mei, care mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui, în sunetul trâmbiței, voi cânta și voi lăuda pe Domnul” (Psalmul 27:5, 6).

Dacă este un lucru greu de priceput cu privire la Dumnezeu, printre multe altele, acesta este adevărul cu privire la providența Sa (purtarea Lui de grijă). De ce spun lucrul acesta? Deoarece noi definim providența lui Dumnezeu în viața noastră după cum ne place și ne convine nouă. Practic, suntem tentați să trasăm noi hotarele providenței lui Dumnezeu, s-o îngrădim și s-o facem să arate așa cum credem noi că e bine. O astfel de abordare a providenței lui Dumnezeu este cât se poate de greșită, iar acest lucru din mai multe motive:
• Ne poate conduce înspre fanatism religios. Am menționat câteva lucruri despre el cu ceva vreme în urmă, însă aici vreau doar să menționez faptul că diavolul când L-a ispitit pe Domnul Isus spunându-I să Se arunce, deoarece Dumnezeu va porunci îngerilor Lui să-I vină în ajutor, tocmai într-un astfel de fanatism voia să-L prindă. Mulți, sub pretextul că-L pun la încercare pe Dumnezeu, cad într-o astfel de ispită.
• Ne face pe noi mai presus decât Dumnezeu. Învoluntar, noi Îi spunem lui Dumnezeu ce este cel mai bine pentru noi, când este cel mai bine, cum este cel mai bine. Iar El trebuie numaidecât să se supună perspectivei noastre.
• Ne poate face să ajungem să-L disprețuim pe Dumnezeu. Cum? Având o perspectivă eronată cu privire la providența lui Dumnezeu și, știind că El este credincios, în momentul în care El nu vine în ajutorul nostru așa cum ne-am fi așteptat, disprețul la adresa Lui are toate șansele să-și facă loc în mintea și-n inima noastră.

În versetele meditației noastre de astăzi, David descrie exact felul în care Dumnezeu avea să-i poarte de grijă. Însă nu tot timpul providența lui Dumnezeu ia forma biruinței, protecției fizice, încurajării psihice. Tot David, în psalmul de la care am început toate aceste meditații, spune că valea umbrei morții nu este ceva exclus din experiența vieții. Însă ea nu exclude adevărul providenței lui Dumnezeu, deoarece psalmistul îl accentuează menționând prezența lui Dumnezeu alături de el în acele momente.

Așadar, te îndemn să nu descurajezi. Dacă Dumnezeu nu răspunde rugăciunilor tale așa cum ți-ai dori, dacă nu vine în ajutorul tău așa cum te-ai aștepta, lucrul acesta nu anulează adevărul că El te iubește și că-ți poartă de grijă. Înseamnă că El știe mai bine. Acest gând să ne motiveze și astăzi să ne punem mai mult încrederea în El și să-L lăudăm pentru ceea ce este și face în viața noastră.

Stoica Timotei

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.