„Ce este omul ca să Te/te (n.m.) gîndești la el?” Iată o întrebare existențială care (implicit) abordează atît originea (divină) cît și destinul (funcție de alegerea) omului. Întrebarea, în versiunea ei originală, prin „capitalizarea t-ului”, e expresia nedumeririi, a uimirii, a unei retorici adresate Creatorului. Altfel spus, mai că omul nu merită mai multă atenție […]

Dubla valență a „Te/te”-ului