Domnul este Păstorul meu… de aceea trăiesc în lumina Lui și nu mă tem

„Domnul este lumina și mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieții mele: de cine să-mi fie frică?” (Psalmul 27:1).

Când vine vorba de teamă/frică și de viața de credință, lucrurile de multe ori nu mai sunt atât de ușoare și de clare pe cât păreau a fi. De ce spun acest lucru? Deoarece nu cred că există vreun creștin care se încrede în Domnul, dar care să nu fi experimentat și teama.

Vreau să trag un semnal de alarmă în ceea ce privește lipsa temerii. Nu sunt triumfalist. Nu cred că omul credincios, pe calea credinței, va fi scutit de teamă. Da, credinciosul va întâmpina și teamă în înaintarea lui pe calea credinței. Apoi, un alt semnal de alarmă pe care aș vrea să-l trag tot aici este acesta: Să nu cumva să confunzi vreodată lipsa temerii (curajul/îndrăzneala) cu fanatismul religios. Sunt o mulțime de oameni care susțin că nu au teamă de nimic și de nimeni, deoarece Domnul e de partea lor, dar care și-o caută singuri cu lumânarea sau se expun în mod voit unui pericol pe care l-ar fi putut evita dacă ar fi avut un dram de înțelepciune. Nu, o astfel de atitudine nu este lipsa temerii, ci doar un fanatism religios.

Atunci, care să fie ideea pe care David vrea s-o transmită în versetul meditației noastre de azi? Lipsa temerii, psalmistul o leagă de două ori de Domnul, pe care Îl descrie în două feluri:

• Lumina mea. Viața pe acest pământ este o viață trăită în întunericul păcatului. Iar întunericul păcatului a ajuns să fie nevoie neagră și întuneric beznă (vezi Isaia 8:22). Și, dacă mai ai Biblia deschisă în cartea Isaia, vei vedea cum capitolul următor începe imediat cu afirmația că întunericul nu va domni veșnic. De ce? Deoarece Domnul, Lumina lumii, urma să vină. Așadar, oricât de intens și profund ar fi întunericul, acesta nu poate birui nici măcar o secundă lumina lui Hristos Domnul. Pe baza faptului că Domnul este lumina noastră, teama izvorâtă de necunoscut, viitor, incertitudini ar trebui să dispară.
• Sprijinitorul vieții mele. Viața e grea. Această afirmație o aud într-o cântare care-mi place mult, însă cei care o cântă nu se opresc doar aici, ci continuă afirmând faptul că Domnul este bun. Cât adevăr! Avem lipsuri, suntem neputincioși, ne împiedicăm, însă Domnul e sprijinitorul vieții noastre. Iar atunci când descurajarea își face loc, când șoaptele celui rău vin cu acuze împotriva noastră cu privire la slăbiciunile noastre, să privim înspre Păstorul nostru, care este sprijinitorul vieții noastre. Când Domnul este sprijinitorul vieții noastre, diavolul va trebui mai întâi să-L înfrângă pe El ca să poată mai apoi ajunge la noi. Oare va reuși? Ei bine, el tot încearcă, însă Dumnezeu a fost, este și va rămâne suveran.

Nu știu care sunt luptele pe care trebuie să le duci. Nu știu care sunt frământările, îndoielile, necazurile tale. Însă vreau să te asigur că David știa bine ce spune. Domnul e Lumină, iar întunericul n-a biruit-o. Domnul e Sprijinitor, iar diavolul n-a reușit nici măcar să-L clintească. Este El Lumina și sprijinitorul vieții tale? Dacă da, teama, chiar și atunci când va apărea, nu va avea câștig de cauză. Pentru lucrul acesta, Domnul merită să-L lauzi și-n această zi.

Stoica Timotei

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.