Urșii și miștocarii –



„De acolo s-a suit la Betel. Şi, pe când mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate şi şi-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: „Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!”” – 2 Împărați 2:23

„El s-a întors să-i privească şi i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit doi urşi din pădure şi au sfâşiat patruzeci şi doi dintre aceşti copii.” – 2 Împărați 2:24

Betelul, care înseamnă “Casa Lui Dumnezeu”, un loc în care Dumnezeu trebuia să fie bine-cunoscut, bine-venit și un loc în care să Se simtă ca acasă, ajunsese un loc idolatru (1 Împărați 12:29). Dumnezeu trimisese nu o dată profeți cu mesaje speciale pentru trezirea Betelului și a întregului Israel (1 Împărați 13:4, ș.a.m.d). Tot acolo era și o școală a prorocilor; pe acolo a trecut și Ilie, deci locuitorii din acel loc nu erau deloc străini nici de Legea lui Dumnezeu, nici de mesajele de avertizare ale profeților.

Elisei era în trecere prin Betel. Era cunoscut acolo. Oamenii vorbeau peste tot despre înălțarea lui Ilie la cer, cât și despre faptul că Elisei avea misiunea de a continua lucrarea lui Ilie. Deci în niciun caz nu vorbim aici despre o bătaie de joc la adresa unui necunoscut. Despre o greșeală sau despre o pripire a unor copilandri în a face mișto de cineva fără păr pe cap.

“Na’ar” este cuvântul ebraic folosit pentru băiețași. Același cuvânt care a fost folosit pentru Iosif când avea 17 ani (Geneza 37:2). Ismael a fost descris ca ”na‘ar” când avea peste 13 ani. Sihem, cel care a abuzat-o pe Dina, este descris ca ”na‘ar”. David este descris ca ”na‘ar” când Saul îi spune: ”Nu poţi să te duci să te baţi cu filisteanul acesta, căci tu eşti un copil” (1 Samuel 17:33). Deci nu vorbim în acest context de copii de 5 ani care strigă după un bătrânel, ci de adolescenți care știau către cine strigă, știau de misiunea lui Elisei și totuși, aleg să îl batjocorească în mod direct și conștient! Când îi spun: ”Suie-te, pleşuvule!” ei de fapt nu spun altceva decât: ”Dacă tot zici că ești urmașul lui Ilie, suie-te și tu la cer, chelule, cum s-a suit profesorul tău…”.

Chelia era privită ca un fel de rușine. Era una din consecințele leprei, dar era considerată atunci și un semn al degradării personale și mentale. Prin urmare, acești tinerei nu doar au râs de un bâtrăn, ci efectiv au acționat cu o intenție drăcească în a batjocori pe omul lui Dumnezeu și lucrarea Duhului Sfânt care era în el! Când batjocorești vasul, automat batjocorești și conținutul. Cu alte cuvinte, ei au spus: ”Leprosule! Tu și profeția! Nu ne temem de tine! Du-te sus! Du-te sus!”

Aceasta e metoda Diavolului de a se opune lucrării lui Dumnezeu. Batjocorind mesagerul și batjocorind Cuvântul Lui Dumnezeu! Se leagă de lucruri de nimic din viața unui om (în acest caz, de lipsa părului) pentru a denigra toată chemarea și lucrarea acelei persoane. Exact la fel face și astăzi!

Elisei i-a blestemat. Ce înseamnă acest lucru? Că i-a înjurat? Că le-a răspuns la fel? Că i-a batjocorit și el? Nu! Ceea ce înseamnă e că a rostit o judecată în dreptul lor! Le-a pus în față condamnarea, la fel cum Dumnezeu a făcut în Deuteronom 11:26. Avem posibilitatea să alegem. Avem posibilitatea să ignorăm binecuvântarea și automat alegem blestemul. Repet, ceea ce Elisei a făcut a fost doar să le arate faptul că, prin atitudinea lor conștientă și voită, ei au ales blestemul.

Atunci când nu alegem binele, ascultarea de Dumnezeu, sfințenia, nu ne rămâne altceva decât ignoranța, moartea pentru păcat, blestemul. Fără Dumnezeu și fără ascultare de El nu mai există protecție și nici fericire.

Care era pedeapsa Legii pentru neascultare? De cele mai multe ori, scurtarea vieții. Elisei nu a chemat urșii din pădure. Urșii doar au fost modul Lui Dumnezeu de a-i pedepsi pe acei tinerei pe loc.

Ah, e dur Dumnezeu că-i pedepsește pe loc? Ca și pe Anania și Safira? Dreptatea Lui poate face acest lucru. E Dumnezeu și poate face tot ce vrea. (Psalmul 115:3)

Ce vreau să învăț de aici pentru mine? Faptul că Dumnezeu ne-a dat libertatea să alegem. Ce face omul? Continuă să păcătuiască pentru că Dumnezeu nu pedepsește întotdeauna pe loc:

„Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău.” – Eclesiastul 8:11

”Vezi?”, zise cineva nu demult. ”Am înjurat și nu m-a trăznit!” Și? ”Am curvit!” spuse. ”Am mințit, am furat, am înșelat; și ai văzut că nu mi s-a întâmplat nimic?” Și? Asta ar trebui să te smerească, să te facă să vii cu multe lacrimi înaintea lui Dumnezeu. Dacă nu ai fost pedepsit, e datorită marii lui îndurări și răbdări pe care o are cu noi. Dar atenție! Dumnezeu are răbdare, însă nu nesfârșită răbdare!

Să fim atenți la cuvintele rostite. Ne lăudăm cu 2.000 de ani de creștinism, dar înjurăm ca la ușa cortului. L-am pus pe Sfântul Petru în bancuri și am ajuns să ne batem joc de preoți și pastori, de biserică și de sfințenie. Am glumit pe seama Sfântului Duh și am luat la mișto pe cei care trăiesc după Cuvântul lui Dumnezeu scris în Sfintele Scripturi. Își bate joc o Românie întreagă de tinerii care merg la biserică, iar pe cei care vin la 5 dimineața de la discotecă îi aplaudă și le spune că fac bine. Mamele care nasc copii sunt umilite cu cuvinte grele, iar femeile care fac avorturi sunt aplaudate… Cei care doresc educația sunt batjocoriți, iar cei care preferă distracția sunt apreciați. Facem și noi ce au făcut copiii din Betel, dar la o scara mult mai mare…

Grijă mare la cuvinte!

„Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit.” – Matei 12:37

Dumnezeu nu tratează deloc cu ușurință atitudinea noastră la mesajele pe care El ni le transmite! Apropo, știți că hula împotriva Duhului Sfânt nu se iartă niciodată (Matei 12:31)? Această hulă nu e altceva decât necredința. Și dacă nu crezi că Dumnezeu îți vorbește, nu poți fi iertat niciodată de păcatele tale… Dacă te opui mesajului Său, nu poți primi binecuvântarea Sa.

Haideți să ne pocăim, dragilor! Să ne ”căim de păcatele săvârșite”, cum spune DEX-ul limbii române. Pocăința nu e o sugestie, ci o poruncă.

„Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască…” – Faptele Apostolilor 17:30

Să nu uităm că și miștocăreala și tupeul și batjocura sunt tot păcate. Să ne oprim din a râde de oamenii care ne cheamă la apropiere de Dumnezeu…

Și atunci, în loc de pedeapsă, Dumnezeu ne va da iertare. În loc de blestem, vom primi binecuvântarea Lui. Iar în loc de iad, vom primi Raiul…

–––

În fiecare zi trimitem articole asemănătoare celor care s-au abonat la devoționalul zilnic aici: http://www.devotional.cristiboariu.com

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.