„Strig ziua, Dumnezeule, și nu-mi răspunzi: strig și noaptea, și tot n-am odihnă. Totuși Tu ești Cel sfânt și Tu locuiești în mijlocul laudelor lui Israel. În Tine se încredeau părinții noștri: se încredeau, și-i izbăveai. Strigau către Tine, și erau scăpați; se încredeau în Tine și nu rămâneau de rușine” (Psalmul 22:2-5).

Nu cred că sunt mulți oameni care, cel puțin într-un fel sau altul, să nu-L caute pe Dumnezeu (sau să caute un dumnezeu). Însă, cu toate că o fac, ei nu-L găsesc pe Dumnezeu. Poate unii dintre ei chiar au impresia că L-au găsit, dar se înșală amarnic. Prin gura prorocului, Dumnezeu spunea poporului Său că urma să vină vremea când acesta avea să-L caute și să-L găsească. Însă exista următoarea condiție: dacă avea să-L caute din toată inima. Deci, din nou putem vedea faptul că Dumnezeu nu Se lasă găsit de oricine sau oricum. Dacă vrei să-L găsești pe Dumnezeu, trebuie să-L cauți unde trebuie și în felul rânduit de El.

Dumnezeu nu Se lasă găsit în tradiții. Poporul Israel, din păcate, de multe ori a ajuns să se țină de tradiții, de Lege, dar să piardă cu totul din vedere spiritul Legii, motivul pentru care Domnul le cerea anumite lucruri prin Legea Sa.

Dumnezeu nu Se lasă găsit într-o anume activitate. Activitatea, orice formă ar îmbrăca ea, dacă este lipsită de o inimă sinceră și deschisă față de Dumnezeu, nu are nicio valoare. Poporul Israel, pe de altă parte, nu credea lucrul acesta. Israeliții credeau că atâta vreme cât îndeplinesc anumite activități (ritualuri), lucrurile erau în regulă în relația lor cu Dumnezeu. Însă Dumnezeu Se vede cumva nevoit să le spună clar prin gura profetului, cuvinte care au fost reluate și de Domnul Isus în timpul lucrării Sale publice de pe pământ: „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura și Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine” (Matei 15:8). Oare nu cumva astfel de cuvinte se pot aplica și în dreptul multor creștini care vin duminica „la închinare”?

Un exemplu practic din istoria poporului Israel care este foarte grăitor în această privință este evenimentul când doi oameni, fii ai liderului religios al vremii, credeau că pot atrage biruința de partea lor doar făcând un lucru, cu toate că inima lor nu era pe placul lui Dumnezeu. Poporul Israel era în luptă și oamenii aceștia doi s-au gândit la o strategie de luptă. Ei și-au adus aminte că, în trecut, Dumnezeu Își manifesta prezența prin Chivotul Legământului. Așa că, s-au gândit ei, dacă duceau Chivotul pe câmpul de luptă, aveau biruința asigurată. Însă nimic mai fals! Dumnezeu nu Se lasă batjocorit. El nu binecuvântează nicio activitate, oricât de bună ar fi ea, dacă nu-i făcută din toată inima, ca pentru El.

Unde Îl cauți tu pe Domnul? Dacă Îl cauți în tradiții și în activități lipsite de conținut, să știi că El nu este acolo. Însă El este în mijlocul laudelor autentice, în mijlocul acelor laude care Îi sunt aduse din toată inima. Nu te lăsa prins în capcana rutinei. Să nu cumva să ajungi să faci anumite lucruri prin care te apropii de Domnul doar din rutină. Oricât de frumoasă ar fi activitatea pe care o faci, dacă nu e din toată inima, ca pentru Domnul, ea-și pierde toată valoarea înaintea Lui. Îndrăznesc să spun că ceea ce dă însemnătate unei anumite activități este inima cu care este ea făcută.

Domnul să ne dea înțelepciune fiecăruia să știm unde, când și cum să Îl căutăm!

Stoica Timotei