Aceasta este Iulia, femeia de 32 de ani care s-a sinucis inexplicabil acum câteva zile aruncându-se de pe acoperişul unui bloc cu 10 etaje (odată cu viaţa ei curmând, din păcate şi vietile celor doi copilaşi …)
“Înainte cu câteva zile de tragicul incident, ea a fost văzută inspectând clădirea și căutând o modalitate prin care se ajungă pe acoperișul blocului…” – spun autorităţile, fapt care duce la concluzia că femeia şi-a premeditat gestul.

Nu vreau să discut despre motivaţia gestului femeii. Am putea cădea foarte uşor într-o judecată aspră cu verdicte care, de multe ori se dovedesc a fi eronate. (nici nu scuz un astfel de gest). Cert este că nu vom putea ştii niciodată cu exactitate ce se petrece în mintea şi sufletul unui om care găseşte ca singură soluţie pentru rezolvarea problemelor şi a stărilor sufleteşti prin care trece, suicidul.

Vreau să trag însă un semnal de alarmă asupra acestui fenomen care pe fondul pandemiei şi mai nou a războiului cu toate crizele aduse de acestea, a luat amploare şi anume: INSTABILITATEA EMOŢIONALĂ ŞI PSIHICĂ.

Ne-am obişnuit să mimăm fericirea, să ne photoshopăm propriile vieţi minţindu-ne că suntem bine. Reţelele de socializare au devenit spaţii unde îţi etalezi fericirea, realizările, posesiunile şi vacanţele de vis toate acestea neaducându-ţi fericirea mult dorită. Nefericirea este trădată de faptul că ulterior postării, în loc să te bucuri de masa şi mâncarea postată, de maşina sau casa făcută, de peisajul de vis unde te afli sau de oamenii alături de care stai … tu rămâi blocat cu ochii în telefon asteptând şi mai mult cerşind aprecierile prietenilor virtuali.

În postările acestei femei (şi chiar în comportamentul ei, spun apropiaţii) nimic nu trăda faptul că va recurge la acest gest dramatic. Totul numai un zâmbet, frumuseţe (imagine) şi împlinire când în suflet se ascundeau şi clocoteau stări care, asemeni unui vulcan, stăteau să erupă.

NU MAI MIMAŢI FERICIREA! Nu ajută nimănui! Nici vouă şi nici celor care vă urmăresc. Pe voi vă va arunca într-o frustrare teribilă iar celorlalţi le poate stârni invidia… când în realitate voi aveţi nevoie de ajutor şi un umăr pe care să plângeţi! Nu este nicio ruşine să spui că “nu mai poţi” atunci când eşti la capătul puterilor; nu îţi va afecta nicidecum imaginea (celebritate sau chiar lider spiritual de-ai fi) dacă vei spune “am nevoie de ajutor” atunci când treci prin probleme care te frâng trupeşte şi sufleteşte! Oricât de puternic ai fi, ai limite care odată atinse pot produce dezechilibre majore în viaţa ta. Acceptă că eşti un om supus aceloraşi slăbiciuni şi căderi comune tuturor oamenilor.

Discută deschis despre toate aceste stări prin care treci şi lasă-te cunoscut de cei din jurul tău AŞA CUM EŞTI! Poţi evita, în felul acesta, situaţii şi circumstanţe care iată, în unele cazuri se dovedesc a fi imposibil de gestionat deoarece devine prea târziu pentru a se mai putea interveni în vreun fel!

Fiţi sănătoşi şi binecuvantaţi de bunul Dumnezeu!

https://www.facebook.com/100000482993310/posts/8182831778409507/?d=n