Domnul este Păstorul meu… de aceea mă încred în hotărârile Lui

„Frica de Domnul este curată și ține pe vecie; judecățile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte” (Psalmul 19:9).

Ți s-a întâmplat vreodată să te îndoiești de hotărârile lui Dumnezeu? Ți s-a întâmplat vreodată să pui sub semnul întrebării anumite hotărâri ale lui Dumnezeu? Când îi este omului ușor să accepte hotărârile lui Dumnezeu și când îi este greu s-o facă? Când îi vine omului ușor să se încreadă în hotărârile lui Dumnezeu și când îi este imposibil?

Poate că după ce-ai citit prima întrebare aproape ai clătinat din cap ca răspuns negativ sau poate te-ai gândit la un răspuns negativ. Însă ce spui după celelalte întrebări? Oare îi este ușor sau greu omului să se încreadă în hotărârile lui Dumnezeu? Dacă da, când? Iată câteva situații posibile:

• Legea firească a lucrurilor spune că copiii își îngroapă părinții, însă cunosc mulți părinți care și-au îngropat un copil sau chiar mai mulți. Ce spui unui astfel de părinte, atunci când se desparte de cel căruia i-a dat viață și l-a crescut cu atât de multă grijă și dragoste?

• Omul își dorește să fie sănătos și, chiar dacă nu recunoaște verbal acest lucru, își dă seama de necesitatea acestui lucru atunci când apare boala în trup. Însă ce poate spune când boala e cronică, nu acută, când o are de purtat toată viața sau vreme de mulți ani? Apostolul Pavel a trecut și el pe aici. După ce primise răspunsul lui Dumnezeu la rugăciuni, în care Dumnezeu îi spusese că nu-i va înlătura țepușa din carne, Pavel izbucnește în… laudă la adresa lui Dumnezeu.

• Cataclisme naturale. Unele dintre acestea sunt ca urmare a intervenției nestăvilite și hapsâne a omului, însă o mulțime dintre ele sunt lăsate de Dumnezeu. Unele produc dezastre colosale. Cât de ușor e atunci de acceptat hotărârea lui Dumnezeu?

Un lucru pe care l-am sesizat recent când vine vorba de acceptarea hotărârilor lui Dumnezeu – și aici vorbesc de cele mai greu de acceptat – este că ele pot fi ușor de acceptat atâta vreme cât e vorba de altcineva și mergem să-l încurajăm să facă lucrul acesta. Dar când e vorba de noi, mai suntem noi oare cel puțin la fel de convinși și de încrezători în hotărârile lui Dumnezeu?

Psalmistul David spune că judecățile Domnului sunt adevărate. Nu o parte dintre ele, ci toate. Dumnezeu nu greșește când judecă, când hotărăște ceva. Hotărârile și judecățile lui sunt adevărate, sunt bazate pe adevăr. Dar, de asemenea, ele sunt și drepte. Din nou, David accentuează acest adevăr: TOATE! Toate sunt drepte. Toate sunt potrivite unui scop suveran. Iar scopul suveran este în conformitate cu caracterul de neschimbat al lui Dumnezeu.

Ce anume ne împiedică să acceptăm hotărârile lui Dumnezeu care nu ne plac? Faptul că noi, ca oameni, vrem să știm motivul pentru care Dumnezeu hotărăște ceea ce hotărăște. Atâta vreme cât nu avem răspuns la întrebarea „De ce?”, ne este destul de greu să acceptăm hotărârea lui Dumnezeu. David a învățat s-o accepte și, nu doar s-o accepte, ba chiar să se încreadă în hotărârile lui Dumnezeu. A ajuns să le considere un lucru de mare preț: „Ele sunt mai de preț decât aurul, decât mult aur curat” și au ajuns să fie o delectare pentru el: „sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri”.

Habacuc a ajuns să înțeleagă faptul că Dumnezeu deține controlul tuturor lucrurilor, așa că a spus plin de încredere că chiar dacă nu va mai putea să se bucure de binecuvântările de care se bucura în acel moment, el tot avea să se încreadă în Domnul și să se bucure în Dumnezeul mântuirii sale. Crezi că Iov ar fi putut să accepte hotărârea lui Dumnezeu, iar mai apoi să-L laude, dacă nu L-ar fi cunoscut cu adevărat pe Dumnezeu?

Ca să poți accepta hotărârile lui Dumnezeu și să te încrezi în ele, trebuie să-L cunoști pe Dumnezeul hotărârilor. El nu face nimic contrar caracterului Său. Lucrul acesta oferă pacea de care are omul nevoie atunci când nu înțelege de ce se întâmplă anumite lucruri. Slavă Lui pentru toate lucrurile!

Stoica Timotei

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.