Domnul este Păstorul meu… de aceea Îl voi lăuda în mijlocul încercării

„Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? Până când Îți vei ascunde fața de mine? Până când voi avea sufletul plin de griji și inima plină de necazuri în fiecare zi? Până când se va ridica vrăjmașul meu împotriva mea? Privește, răspunde-mi, Doamne Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să n-adorm somnul morții, ca să nu zică vrăjmașul meu: «L-am biruit!» Și să nu se bucure potrivnicii mei, când mă clatin. Eu am încredere în bunătatea Ta, sunt cu inima veselă, din pricina mântuirii Tale: cânt Domnului, căci mi-a făcut bine!” (Psalmul 13:1-6).

Te-ai rugat înaintea Domnului pentru ceva anume în mod constant, o lungă bucată de vreme, însă Domnul n-a răspuns rugăciunilor tale? Ei bine, așa a făcut și psalmistul David în acest psalm. S-a rugat multă vreme înaintea Domnului să-l scape de vrăjmași și Dumnezeu părea că nici nu auzea rugăciunile lui. Ba mai mult, David simțea că Dumnezeu L-a uitat și că Și-a ascuns fața de el. Ei bine, poate zici că tu niciodată n-ai crezut așa ceva. Da, ai avut anumite îndoieli cu privire la purtarea de grijă a lui Dumnezeu, însă niciodată n-ai simțit că El te-a uitat sau că Și-a ascuns fața de tine. Oare chiar așa să stea lucrurile? De regulă, ori de câte ori începem să ne îndoim și să ne lăsăm copleșiți de problemele pe care le avem, noi spunem prin atitudinea și reacția noastră exact același lucru pe care David a avut măcar curajul să-l exprime verbal.

Ce-l durea pe David? Îl durea să aibă sufletul plin de îngrijorări și să pară mereu că vrăjmașul are putere asupra lui. Ia să ne gândim puțin: David Îl avea pe Domnul ca Păstor al lui. Dumnezeu este Singurul Dumnezeu adevărat și nimeni nu se aseamănă cu El. Atunci cum de vrăjmașii, care nu-L cunosc pe Domnul și nu se încred în El, au putere asupra celui care Îl cunoaște pe Domnul și se încrede în El? Aceasta era dilema și frământarea psalmistului.

Însă în ciuda acestor frământări și îndoieli, psalmistul își exprimă cât se poate de clar încrederea pe care o avea: „Eu am încredere în bunătatea Ta, sunt cu inima veselă, din pricina mântuirii Tale.” Dacă acest verset ar fi luat din contextul său și am încerca noi să ne gândim din ce context anume a fost luat, mai mult ca sigur că nu ne-am gândi la un astfel de context. Aici intervine credința și încrederea în Dumnezeu, care trec dincolo de nivelul rațiunii. Practic, nu-i deloc rațional să-ți exprimi o astfel de încredere în Domnul când simți că El Și-a întors fața de la tine și că te-a uitat, nu-i așa?

Ca și cum această încredere n-ar fi fost de ajuns, iată și hotărârea lui David: „cânt Domnului, căci mi-a făcut bine!” Când vin problemele în viața omului, iar ele se înmulțesc tot mai mult, acesta tinde să dea uitării purtarea de grijă a lui Dumnezeu din trecutul său, focalizându-și toată atenția pe necazul prezent pe care-l are. Însă psalmistul face un lucru cu totul neașteptat. În ciuda faptului că nu știa dacă sau când Dumnezeu urma să intervină, el alege să-L laude pe Domnul pentru ceea ce El făcuse în viața lui până în acel moment. Nu este uimitor acest lucru?

Tu ce faci atunci când Dumnezeu amână să intervină în situația dificilă în care te găsești? Hotărârea psalmistului de a-L lăuda pe Domnul nu atârna de răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile lui, ci de credincioșia lui Dumnezeu din trecutul său. Aceasta i-a fost de ajuns psalmistului să ia hotărârea să-L laude pe Domnul, orice ar fi.

Închinarea și lauda noastră înaintea Domnului nu trebuie să atârne de intervenția Lui în viața noastră în prezent pe care o cerem în rugăciune, ci de credincioșia Lui și de felul în care ne-a purtat de grijă până acum. Versurile unei cântări pe care o ascultam cu ani în urmă spun următorul lucru: „El nu te-a dezamăgit niciodată până acum. De ce să începi de acum să te îngrijorezi?” Cântă-I Domnului, căci și ție ți-a făcut mult bine. Dacă vei face astfel, vei observa un lucru interesant: îngrijorarea va începe să se stingă și în locul ei va apărea o încredere tot mai mare în Dumnezeu. Slavă Lui pentru credincioșia Sa!

Stoica Timotei

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.