Domnul este Păstorul meu… de aceea voi mijloci înaintea Domnului pentru oamenii valoroși

„Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioși, pier credincioșii dintre fiii oamenilor. Oamenii își spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri lingușitoare, vorbesc cu inimă prefăcută” (Psalmul 12:1, 2).

Probabil hotărârea menționată în titlul meditației noastre de azi pare a fi puțin discriminatorie. Nădăjduiesc totuși ca să-ți pot arăta faptul că nu așa stau lucrurile, ci că am căutat doar să atrag atenția asupra unui lucru extrem de trist, ba chiar tragic care se găsește în mijlocul nostru.

Când vine vorba de oamenii valoroși ai lumii, cam care sunt aceia? Ce fel de oameni sunt ei? Ce fel de trăire au? Ce fel de comportament au? Cam după ce criterii poate fi considerat un om ca fiind valoros?

• Educație – dacă are școală multă, atunci cu siguranță este valoros, deoarece are multe lucruri bune de oferit celorlalți.
• Excelență – ceea ce face, face la un nivel înalt. Nimeni nu-l întrece în ceea ce face. Excelează în ceea ce face.
• Statut social – este dintr-o familie de oameni înstăriți și este implicat într-o afacere care învârte sume cu multe zerouri.
• Funcție – este într-o funcție de conducere și are autoritate asupra multor oameni.

Dacă e să fim sinceri, ne-am dori astfel de oameni în bisericile noastre, nu-i așa? Însă, deși așa stau lucrurile în ceea ce-i privește pe mulți, psalmistul nu pare a menționa niciuna dintre aceste categorii când mijlocește înaintea lui Dumnezeu. Era o categorie de oameni care se împuțina, motiv ce l-a pus în alertă pe David ca să mijlocească înaintea lui Dumnezeu. Pentru cine mijlocește el? Pentru oamenii evlavioși. Dar cine, ce și cum sunt acești oameni? Ce fel de oameni sunt ei? Ce bine aduc ei lumii?

Un prim lucru pe care îl putem observa despre ei este prin a înțelege cel puțin un lucru cu privire la cum nu sunt ei și ce nu fac ei. Iar despre acest lucru vorbește psalmistul în versetul 2: „Oamenii își spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri lingușitoare, vorbesc cu inimă prefăcută.” Ei bine, oamenii evlavioși nu fac astfel de lucruri. Însă întrebarea este dacă noi am făcut sau facem astfel de lucruri. Nu îndrăznesc să te întreb dacă ai mințit vreodată sau nu, deoarece aceasta ar fi o întrebare ridicolă, ci când a fost ultima dată când ai făcut-o. Poate că n-ai rostit o minciună, dar prin ceea ce ai spus (sau n-ai spus) ai lăsat în mod voit să se înțeleagă un neadevăr. Pentru oamenii neevlavioși, lingușirea pare a fi limba lor maternă. Iar aici, din păcate, mulți dintre noi au căzut în această capcană. De multe ori oamenii sunt tentați să-i perie pe alții cu vorbe dulci doar pentru a le intra sub piele și a avea un câștig de pe urma lor. Să mai zic că este trist când acest lucru se întâmplă și printre cei care spun că Îl cunosc cu adevărat pe Dumnezeu? Următorul lucru pe care îl menționează David aici este cumva o consecință a primelor două: oamenii care rostesc minciuni și care apelează la lingușiri sunt oameni cu inima prefăcută.

Însă cum sunt oamenii evlavioși? Nu intrăm mult în acest subiect, deoarece este foarte vast, însă doar pe baza versetelor de astăzi, putem înțelege prin contrast că oamenii evlavioși sunt oameni ai adevărului. Aceștia sunt oameni care nici nu se gândesc să folosească jumătăți de adevăr. Pentru ei, rostirea adevărului este ceva normal, natural. Apoi, oamenii aceștia spun adevărul chiar și atunci când îi costă: o oportunitate, o ocazie de a câștiga favorul cuiva, de a intra în grațiile unei persoane cu mai multe posibilități decât el. Oamenii evlavioși sunt oameni care sunt sinceri în tot ceea ce fac și spun. Poate acest lucru să-i coste o mulțime de lucruri, însă ei nu vor sacrifica niciodată adevărul pe altarul unui privilegiu, oricare ar fi acesta.

Acum, după o astfel de descriere a oamenilor evlavioși, mă întreb, oare mai are rost să întreb dacă acești oameni sunt cu adevărat valoroși? Înțelegi de ce îl durea pe David faptul că astfel de oameni valoroși se împuținau?

Dacă societatea de astăzi duce lipsă de ceva, ea duce lipsă de oameni de cuvânt, oameni ai adevărului, oameni sinceri în ceea ce spun și fac. Astfel de caracteristici sunt prezente în viața omului care Îl are pe Domnul ca Păstor al său. Dacă ele lipsesc din viața vreunuia dintre noi, atunci rugăciunea noastră ne mijlocire înaintea Domnului trebuie să fie mai întâi pentru noi. Domnul cu siguranță Se va îndura și ne va face parte de harul Său transformator. Ești tu un astfel de om… valoros?

Stoica Timotei

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.