UNDE-ȚI DAI COPIII?


1 Samuel 1:28 – „De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.” Şi s-au închinat acolo înaintea Domnului.”

Unul dintre motivele pentru care bisericile suferă din punct de vedere spiritual în această vreme, este viața din familie.

Când eram copil îmi doream foarte mult să fac ceea ce fac alți copii; să devin un sportiv bun, un fotbalist cunoscut sau, mai târziu, să lucrez în lumea modei.
Îmi aduc aminte că în clasele primare venea antrenorul echipei de fotbal al orașului nostru, pentru a căuta copii ce doreau să se înscrie în echipa de juniori a orașului.
Am ales și eu acest drum, însă el a durat până am ajuns acasă, unde s-a sfârșit cu plâns din cauza faptului că mama, bineînțeles, nu a fost de acord.
Unul din motivele ei a fost, că alegând acest drum, mersul meu la biserică, la repetițiile cu corul de copii și studiu biblic erau afectate. Trebuia să aleg doar un singur drum. Eram copil, însă dacă era după mine, alegeam drumul spre sport sau chiar spre modă, acolo unde am vrut să ajung mai târziu, în adolescență. Dar mulțumesc Domnului pentru o așa mamă care a fost călăuzită de Dumnezeu să mă oprească. Atunci a fost greu pentru mine, dar acum am pace și e bine.

Mai târziu, în adolescență spre tinerețe, am vrut să aleg moda; îmi doream să fiu model. Însă aici, fiind mai mare, simțeam cum rugăciunile mamei mă opreau din drum, dându-mi o neliniște interioară ce îmi spunea că adevarata călătorie a unui tânăr creștin nu duce pe aici.

Mulțumesc Domnului pentru părinții mei care au înțeles, că a-ți da copiii Domnului nu înseamnă doar actul de binecuvântare din brațele păstorului. Dincolo de aceasta, m-au dat Domnului, prin muncă depusă în nopți nedormite, post și rugăciuni.

Văd în generațiile de copii care se nasc acum, copii tot mai dezvoltați mintal, parcă prea devreme. Aceasta, cred eu, din pricina tehnologiei și internetului pus în mâinile lor prea devreme.
Copiii își doresc să ajungă…
Iar dacă părinții acceptă, ei vor păși zâmbind de bucurie și plângând de drag.

Versetul acesta din 1 Samuel 1:28 m-a marcat profund citind: „De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viața lui să fie dat Domnului.”

Răsună în mintea mea: “David, unde te-a dat mama ta, și unde te-ai fi dus tu mânat de dorințele și visele tale?”
Ca părinte unde alegi să-ți dai copiii?
Aud atâția părinți care, printr-un vocabular dur “își dau” copiii în tot felul de lucruri, prin înjurături sau prin vorbe cum ar fi: “dute că nu ești bun de nimic, dute să nu te mai văd că numai prostii faci … “ Oare cum ar fi dacă acei copii chiar “s-ar duce” și chiar nu i-ar mai vedea niciodată? Oh, cât de importante sunt vorbele pe care ni le adresăm în familie unii altora, pentru că s-ar putea, ca acolo unde-ți dai copilul cu vorba, într-o zi să ajungă acolo cu viața.

Într-o familie cu mulți copii, când mama zicea: “Cine spală vasele?”, unii din copii răspundeau: “nebunul!”
“Cine face curățenie?” Ei răspundă din nou: “nebunul!”
Cel poreclit era mai sensibil și toate cădeau asupra lui mereu. El le făcea pe toate. Peste ani, acest copil a ajuns într-un spital de Psihiatrie.
Ce declari cu gura ta, va ajunge realitate în familia ta.

Dacă copiii din familiile creștine ar fi dați Domnului cu adevărat, bisericile s-ar ruga altfel, cântările ar fi mai pline de putere iar copiii nu ar mai sta în timpul slujbelor liniștiți, jucând jocuri cu crime sau sport; nici nu ar mai privi desenele animate, la ușile cărora bat nemilos scene senzuale.

Adevarata liniște de care are nevoie un copil în biserică, nu vine prin telefonul mobil, ci prin ascultare, explicare și implicare în activitățile bisericești.

Dacă copilul tău a fost dat Domnului doar prin rugăciunea de binecuvântare din ziua când era un bebeluș, iar acum în prezent el e mai mult prezent la clubul sportiv, cu prietenii la jocuri sau în alte activități școlare, decât la biserică, acest copil e dat altcuiva, însă nu Domnului.

Dacă copiii tăi au fost dați trecătorilor nemiloși ce ți i-au luat fără prea multe explicații, am o încurajare pentru tine:
Rămâi în drum și continuă să strigi cu ochii către cer; ecoul rugăciunilor tale îi va ajunge într-o zi.
Poate spui: “Din vina mea a plecat pe acest drum fiul meu/fiica mea…” Nu da curs acestor cuvinte. Ele nu vor face altceva decât sa te îngroape în fiecare zi câte puțin.
Fii un glas care proclamă: “Doamne, doar Tu ești Cel ce-i poate întoarce de pe drumul pierzării și sunt convins/convinsă că într-o zi, o vei face!”

Cu cât copiii din zilele de azi sunt dați mai mult Domnului, cu atât biserica de mâine va fi tot mai mult a Domnului!

O cântare spune: “dați Domnului tot ce-i a Lui.”

Noi toți suntem din El lăsați pe pământ, ca prin călătoria noastră de aici, prin părinții noștri, să putem fi dați și așezați pe drumul care ne întoarce la locul de unde am fost trimiși, din cer.

Ce har minunat să-ți dai copiii de mici pe leagănul sfințirii, din care într-o zi, când își vor deschide brațele, vor fi prinși de mâinile lui Isus.

1 Samuel 1:28 – „De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.” Şi s-au închinat acolo înaintea Domnului.”

Cu prețuire,
David Lela

Contact:: leladavid88@gmail.com

Acest articol a fost publicat în Bucuria sufletului. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.