„[…] tot ce începe, duce la bun sfârșit. Nu tot așa este cu cei răi […]” (Psalmul 1:3, 4).

Dacă este un lucru supărător pentru noi, oamenii, este neterminarea unor lucruri pe care începem să le facem. Nu cred că sunt singurul care a început să facă anumite lucruri și a căutat să le termine, dar nu a reușit. Nu-i așa că ți s-a întâmplat și ție? Să începi să faci un lucru bun, să-ți dai toate silințele să-l duci la bun sfârșit, însă să nu reușești acest lucru. De ce? Care ar fi câteva dintre cauzele pentru care nu reușim să ducem la bun sfârșit anumite lucruri pe care le facem?

• Nepăsarea sau indiferența. Începem plini de râvnă, dar așa cum s-a aprins acea râvnă, în scurt timp ajunge ca tot atât de rapid să se și stingă. Poate lucrul acesta este din cauza faptului că atunci când l-am început, am fost visători și, cumva, realizarea acelui lucru era parcă ruptă de realitate. Apoi realitatea ne-a izbit drept în față și am realizat că pentru a îndeplini acel lucru este nevoie de mai mult efort, implicare și sacrificiu decât am crezut la început, așa că ajunge să nu ne mai pese finalizarea lui.

• Inconsecvența. Ne place să începem multe lucruri noi, însă o facem doar de dragul că sunt noi. După scurtă vreme ajungem să ne plictisim de ele și să căutăm alte lucruri noi, așa că renunțăm la cele începute deja.

• Neputința sau capacitățile noastre limitate. Aici lucrul acesta nu mai ține atât de mult de noi. Am început cu dorința sinceră să facem un anumit lucru, nu am fost nepăsători sau indiferenți, iar inconsecvența nici nu și-a făcut apariția. Însă, după ceva vreme, resursele noastre ni se termină sau apare o boală sau incapacitate fizică ce ne împiedică să ducem la bun sfârșit lucrarea pe care am început-o.

Iată-l pe omul lui Dumnezeu înaintea noastră astăzi spunându-ne că omul care Îl are pe Domnul ca Păstor al lui este omul care duce la bun sfârșit ceea ce începe. El prezintă acest lucru ca pe o certitudine, nu ca pe o probabilitate. Cu alte cuvinte, pentru omul credincios este ceva natural să se țină de cuvânt și să termine ceea ce a început.

Oare să fie la întâmplare îndemnul din Noul Testament pentru cei credincioși de a-și duce credința/mântuirea până la capăt? Oare să fie la întâmplare îndemnul autorului epistolei către evrei care ne spune să privim la înaintașii credinței noastre, mai ales la sfârșitul alergării lor și să le urmăm credința? Cu siguranță, nu. Înțeleptul spunea că e mai bun sfârșitul unui lucru decât începutul lui. De ce? Deoarece nu toate lucrurile (bune) care sunt începute ajung și la bun sfârșit.

Părțile acestea din cele două versete ale psalmului 1 au o valoare mare pentru mine, deoarece ele au fost motivul pentru care nu am renunțat în momentele dificile la pregătirea de la Institut de a-I sluji lui Dumnezeu. Mărturisesc că am trecut de câteva ori prin momente atât de dificile, încât îmi venea să renunț cu totul și să plec acasă. Domnul mi-a vorbit atunci într-un mod clar, direct și personal și m-a ajutat să nu renunț. Ori de câte ori, ulterior, ajungeam să fiu din nou descurajat și-mi venea să renunț, îmi venea din nou în minte acest mesaj și mă ajuta să nu renunț. Din 2012 am slujit într-o biserică din orașul Suceava. Pe la sfârșitul anului 2019 am primit invitația de a ajuta în slujire o biserică de lângă Suceava, din Pătrăuți. Am adus înaintea Domnului această invitație și m-am rugat mult cerând călăuzirea lui Dumnezeu. Unul dintre gândurile care mă împiedicau să accept această invitație este ca nu cumva să nu termin lucrul la care Dumnezeu m-a chemat și să-l abandonez. Însă am ajuns să fiu convins că aceasta este voia lui Dumnezeu pentru mine. Știu că pentru o vreme ca aceea (2012-2020) Dumnezeu m-a vrut să ajut lucrarea bisericii din Suceava și de atunci încoace (și până când El va hotărî) vrea să ajut lucrarea bisericii din Pătrăuți. Unii ar putea considera acest lucru ca abandon. Însă nu așa stau lucrurile.

Ce este frumos în ceea ce privește convingerea psalmistului din textul nostru de astăzi este că în viața credinciosului Hristos este Cel care lucrează. Iar El duce la bun sfârșit ceea ce începe să facă. Pavel era pe deplin încredințat de acest adevăr și îl menționează în Filipeni 1. Ce trebuie să facem ca să reușim să ducem la bun sfârșit ceea ce începem să facem (lucruri bune, bineînțeles)? Să rămânem în Hristos. Am văzut în meditația de ieri că pentru a aduce roade trebuie să rămânem în Hristos. Același principiu este valabil și aici. Pentru aceasta, Domnul merită toată lauda. Slavă Lui!

Stoica Timotei