Cu Domnul spre Golgota

Sâmbătă…
şi norii-n fulger gem pe vârful Căpăţânii
spre mormântul trist se-ndreaptă arhiereii
şi bătrânii
şi peceţile pe piatră le aştern cu-ngrijorare
poate-acuma o să aibă, în sfârşit, o sărbătoare!

Ucenicii-n deznădejde plâng cu greu îndurerarea,
mai amar ca toţi îşi plânge încă Petru lepădarea.

La mormânt, de două laturi, stau de strajă păzitorii,
prin cetate, fără grijă, chefuiesc răstignitorii,
fericindu-se căci, iată, e-n mormânt „Răsculătorul”.
La Caiafa-n veselie şi în cântec e Soborul;
inima li-e mulţumită, împlinită li-e plăcerea.

– Numai ceva tainic spune: Se apropie-Nvierea!

Traian Dorz, din „Cu Domnul spre Golgota”, Sibiu, 2004, p.24

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.