Domnul este Păstorul meu… de aceea nu mă voi lăsa influențat de oamenii păcătoși din jurul meu!

„Ferice de omul care […] nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori” (Psalmul 1:1).

Când vine vorba de lucruri bune și lucruri stricate, de regulă ce este stricat are putere mai mare să strice și ceea ce este bun. N-am înțeles când eram mic principiul acesta, însă părinții mereu ne trimiteau (pe mine și pe frații mei) în beci să alegem merele bune de cele pătate și puțin stricate, iar cele și mai stricate trebuia să le punem într-o găleată pentru animale. La fel și cartofii trebuiau aleși: cei buni să fie separați de cei stricați. La fel și napii și o mulțime de alte legume. Principiul acesta a fost valabil atunci și este valabil și acum: ce este rău și stricat are puterea să denatureze și să strice ceea ce este bun și sănătos.

O altă hotărâre pe care o ia omul care Îl are pe Domnul ca Păstor al lui este aceea de a nu se lăsa influențat de oamenii păcătoși din jurul său. Iar pentru a reuși acest lucru, trebuie să facă cel puțin două lucruri:

• Să nu se oprească pe calea celor păcătoși. Când se oprește pe calea celor păcătoși, omul nostru începe să le observe îndeaproape felul lor de viață și începe să se nască în el curiozitatea. Am auzit de mulți drogați care au început cu o curiozitate care a adus mai apoi dependență de droguri. Voiau să știe și ei ce înseamnă să folosești droguri. La fel pot sta drept mărturie mulți alcoolici și mulți dependenți de țigări. Totul pentru mulți dintre aceștia a început cu o curiozitate, însă acea curiozitate a ajuns să-i robească pe deplin. Lucrul acesta nu înseamnă că nu trebuie să interacționăm cu cei din jurul nostru care nu-L cunosc pe Domnul, că trebuie să ne rupem cu totul de ei. Dimpotrivă, Mântuitorul ne spune că suntem trimiși ca niște oi în mijlocul lupilor. Dar deși suntem ca niște oi trimise în mijlocul lupilor, să nu cumva să uităm Cine este Păstorul nostru!

• Să nu se așeze pe scaunul celor batjocoritori. Practic, omul care ajunge să se așeze pe scaunul celor batjocoritori nu ajunge acolo dintr-odată. El mai întâi a cerut sfatul celor răi în diverse aspecte ale vieții sale, apoi s-a oprit pe calea celor păcătoși și a văzut cum aceștia au ajuns să prospere în anumite domenii din viața lor în urma anumitor compromisuri pe care le-au făcut și a început să facă și el întocmai. Pasul următor este acesta. Un astfel de om ajunge să se asemene cu oamenii batjocoritori, iar batjocura ajunge să fie un mod de viață și pentru el. Ce anume ajunge el să ia în batjocură? Lucrurile sfinte. Căile lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu. De ce am ajuns la această concluzie? Deoarece imediat este pus în contrast omul care își găsește plăcerea în Legea Domnului și stăruie asupra ei.

Ca să ajungi să nu te lași influențat de oamenii păcătoși din jurul tău trebuie să nu cauți sfatul în luarea anumitor decizii la oamenii răi sau la oamenii care nu au cel puțin curajul să te confrunte cu Adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Mai mult, ca să nu te lași influențat de astfel de oameni, trebuie să fii îndrăgostit de Cuvântul lui Dumnezeu. Dar, poate că despre acest lucru vom vorbi în meditația următoare, dacă Domnul ne va ajuta. Până atunci însă, caută să vezi ce anume te face să te compromiți, cere călăuzire din partea lui Dumnezeu de a descoperi acele lucruri, apoi cere-I și puterea necesară de a renunța la ele și de a-ți îndrepta întreaga-ți ființă înspre El.

Stoica Timotei

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.