Domnul este Păstorul meu… de aceea nu mă voi duce la sfatul celor răi!

„Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi […]” (Psalmul 1:1).

Deși am terminat seria de meditații structurate sub forma unor studii de caz din viața lui David, parcă îmi vine greu să mă despart de adevărul măreț potrivit căruia Domnul este Păstor și privilegiul enorm de a-L avea ca Păstor al nostru. De câteva zile mi-a venit acest gând, așa că începând de astăzi voi încerca să-l extind puțin și, pentru cât Domnul va îngădui și mă va inspira, vom privi în cartea psalmilor și vom căuta să vedem în mod practic ce caracteristici are omul al cărui Păstor este Domnul și ce fel de decizii ia acesta.

Una dintre caracteristicile Cuvântului lui Dumnezeu este că așteaptă un răspuns din partea noastră. Biblia nu este o simplă carte, ci o Carte care ne face o radiografie spirituală, ne arată problema pe care o avem și ne oferă soluție la problema noastră. Biblia nu are scopul de a fi citită ca oricare altă carte, care mai apoi e închisă și pusă într-un raft, ci ea așteaptă un răspuns din partea noastră. Pornind de la acest gând, de azi înainte vom căuta să observăm ce anume trebuie să facă (sau să nu facă) și cum anume trebuie să fie omul care Îl are pe Domnul ca Păstor al lui.

Pentru astăzi, avem prima parte a descrierii omului fericit sau binecuvântat. Nu cred că este greșit dacă iau această caracteristică și o aplic și omului al cărui Păstor este Domnul. Practic, acel om nu se duce la sfatul celor răi. Ce implicații are această caracteristică?

Când ai de luat o hotărâre, nu cauți sfat la oameni care nu dau dovadă de integritate în viața lor, chiar dacă unii dintre ei pot fi pricepuți în felul lumii, pot fi adevărate enciclopedii mobile. Dacă nu-L cunosc pe Domnul și dacă nu trăiesc pentru El, se prea poate ca sfatul lor să fie al acelora incluși în această expresie folosită de psalmist aici în Psalmul 1. Însă mă mai gândesc la o categorie de oameni. Dă-mi voie să-ți prezint un scenariu: Cineva ți-a greșit, iar ceea ce ți-a făcut chiar te doare profund. Acum tu ai de ales la cine mergi să ceri un sfat în situația în care te găsești. Poți merge la acea persoană care știi că, într-un fel, te înțelege și care mereu îți ia partea, oricare ar fi aceea. Această persoană este genul de persoană care niciodată nu te contrazice și mereu pare să te înțeleagă, să te susțină și să-ți dea oricând dreptate. Pe de altă parte, mai poți alege un om matur spiritual, însă știi că acel om te-a mai mustrat în trecut și ți-a atras atenția în mai multe rânduri. Ești convins că și de data aceasta n-o să-ți zică lucruri pe care ai vrea să le auzi. La cine ești tentat să mergi pentru a cere un sfat?

„Sfatul celor răi”, sunt tentat să cred, îi include și pe cei care îți dau dreptate, dar care nu caută îndreptarea ta, creșterea ta spirituală, apropierea ta de Dumnezeu.

Domnul este Păstorul nostru, prin urmare nu căutăm sfatul celor răi, ci căutăm să ne lăsăm conduși și călăuziți de El prin Cuvântul Său și prin oamenii de care El vrea să Se folosească pentru a ne descoperi mai multe din planul Său pentru viața noastră.

Stoica Timotei

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.