Domnul este Păstorul meu – Studiu de caz 66: când îți dai seama că slujirea trebuie să te coste

„În ziua aceea, Gad a venit la David și i-a zis: «Suie-te și înalță un altar Domnului în aria lui Aravna, iebusitul.» David s-a suit, după cuvântul lui Gad, cum poruncise Domnul. Aravna s-a uitat și a văzut pe împărat și pe slujitorii lui îndreptându-se spre el; și Aravna a ieșit și s-a închinat înaintea împăratului, cu fața la pământ. Aravna a zis: «Pentru ce vine domnul meu, împăratul, la slujitorul lui?» Și David a răspuns: «Ca să cumpăr de la tine aria și să zidesc în ea un altar Domnului, pentru ca să înceteze urgia aceasta de peste popor.» Aravna a zis lui David: «Să ia domnul meu, împăratul, aria și să aducă în ea jertfele care-i vor plăcea; vezi, boii vor fi pentru arderea de tot, și carele cu uneltele lor vor ține loc de lemne.» Aravna a dat împăratului totul. Și Aravna a zis împăratului: «Domnul Dumnezeul tău să te primească!» Dar împăratul a zis lui Aravna: «Nu! Vreau s-o cumpăr de la tine pe preț de argint și nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi de tot, care să nu mă coste nimic.» Și David a cumpărat aria și boii cu cincizeci de sicli de argint. David a zidit acolo un altar Domnului și a adus arderi de tot și jertfe de mulțumire. Atunci Domnul a fost potolit față de țară și a încetat urgia deasupra lui Israel” (2 Samuel 24:18-25).

Dacă este o caracteristică importantă a slujirii care este adesea trecută cu vederea sau chiar călcată de mulți în picioare, aceea este costul slujirii. Slujirea costă. Oare când a fost ultima dată când am auzit acest lucru sau am meditat asupra lui? Dar cum vine asta?! Dacă ești chemat de Domnul într-o anumită lucrare, mai trebuie și să te coste acea lucrare? Să nu uităm că Dumnezeu l-a chemat pe David să facă o lucrare pentru El, anume să înalțe un altar înaintea Domnului pe care să aducă jertfe, ca Domnul să oprească urgia pe care o trimisese asupra poporului. Mai mult, David era împăratul poporului Israel și putea cere acest lucru. Și, ca și cum n-ar fi de ajuns, era și pentru o cauză nobilă. Urma să ceară mila lui Dumnezeu în oprirea acelei urgii. Deci, practic, iată toate motivele necesare pentru ca David să nu plătească pentru acea bucată de pământ.

Însă David rostește un răspuns lui Aravna (care, apropo, s-a oferit să-i dea terenul acela de pământ pe gratis!) de unde putem extrage un principiu extrem de important când vine vorba de a-I sluji lui Dumnezeu: „nu voi aduce arderi-de-tot Domnului care să nu mă coste nimic”.

Îndrăznesc să spun că principiul acesta străbate veacuri. Nu se poate să te aștepți să faci o slujire pentru Domnul fără ca să nu te coste nimic. Nu există așa ceva! Din păcate însă, unii au impresia că dacă Domnul i-a chemat să facă o anumită lucrare, atunci El Se va ocupa de totul, iar ei o pot face cu mâinile în sân.

Interacționând destul de mult și de des cu predicatori, păstori și misionari, sunt uimit să aflu cât de multe au sacrificat pentru lucrarea Domnului. De la lucrurile generale la care te poți gândi: timp, energie, efort, familie (câteodată), concediu etc, până la lucruri personale, cum ar fi: mașină accidentată, ultimii litri de motorină din rezervor, ultimii bani de pe card, timpul când aveau planificată o activitate personală și o mulțime de alte lucruri.

Îmi permit să enunț un principiu care, aș zice eu, e mai presus și decât acesta: Atunci când Îi ești dedicat în totalitate lui Dumnezeu, sacrificiul lucrării pe care o faci nu reprezintă o piedică în a o face. Pe tine ce te costă să faci lucrarea pe care o faci pentru Domnul? Ce-ai putea da mai mult pentru a da dovadă că-I ești devotat în totalitate lui Dumnezeu?

Nu uita: El, Cel care a dăruit totul pentru noi, Se așteaptă ca și noi să dăm totul pentru El. Doamne ajută!

Stoica Timotei

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.