Acum, mai mult decât oricând

Acum, mai mult decât oricând,
În minte, Doamne, am un gând…
Un tainic gând care mă duce
Pe dealul Golgotei, la cruce!

Și-ncep să văd cu ochii minții
Cum Iuda numără arginții
Ce o să-i fie spre osândă,
Pe Tine, Doamne, să Te vândă!

Mă duce gândul mai departe
Și văd, cum crucea grea, în spate
O porți din ce în ce mai greu
Spre Golgota…în locul meu!

Apoi, Te văd acolo sus,
Pe cruce, Doamne, cum Te-au pus…
Și-n mâini, cum cuiul ruginit
Ți l-au bătut…că…ne-ai iubit!

Și-n mine gândul se frământă,
Fiindcă și eu în mâna-Ți Sfântă,
Prin tot ce-n viață am făcut,
Un cui, Isuse, am bătut!

Și plâng, Isuse, și mă doare,
Că și în cuiul din picioare…
Știu că îmi e păcatul greu,
Dar…am lovit atunci și eu!

Și eu, ,,La moarte”, am strigat
Și sunt la fel de vinovat
Ca cel ce, Doamne, pe nedrept
Te-a-mpuns cu sulița în piept!

Isuse, îmi e greu amarul,
Când știu că eu am fost tâlharul
Care-a strigat fără rușine:
,,De poți, salvează-Te pe Tine!”

Dar…mi-am dat seama mai apoi,
Că pot să fiu, dintre cei doi,
Și celălalt care-a strigat:
,,Doamne, eu sunt cel vinovat!

Să-Ți fie milă și de mine
Și să mă iei la Cer cu Tine…
Cred că ești Fiu de Dumnezeu
Să-mi ierți, Te rog, păcatul greu!”

Și-n gândul meu m-am liniștit,
Când, Tu, mi-ai spus, Isus iubit:
,,Pentru credința ce o ai,
Astăzi, vei fi cu mine-n Rai!”

Dorel Mărgan

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.