Pe crucea Golgotei




Pe crucea Golgotei, cu trupul zdrobit,
Isus, Mielul Sfânt, suferea răstignit.
Mulțimea, tâlharii și demonii urii
Loveau fără milă în Fiul Iubirii.
.
Dogoarea și setea și cuie și spini
Frângeau Trupul Sfânt și ochii senini.
Și sângele Său, nevinovat,
Pentru noi era dat, pentru-al nostru păcat.
.
Privind cu tristețe patima grea,
În haina cernită, Maria, plângea.
Căci Fiul ceresc, Fiul Preasfânt,
Purta toată vina acestui pământ!
.
Cu capul plecat, de lacrimi cuprins,
Isus, a strigat pe lemnul încins:
“Părintele Meu, în ceasul cumplit,
De ce nu privești și M-ai părăsit?”
.
Natura plângea! Plângea Universul!
Și toate-și schimbară privirea şi mersul.
Privind, pentru ultima dată, văzduhul,
Isus, Și-a încredințat Tatălui duhul!
.
Cu mari tânguiri, prin ploaia măruntă,
Mulțimea, sub cruce, era îngrozită.
Sutașul roman, uimit, a strigat:
“Acesta a fost Dumnezeu Întrupat!”
***
Ce lacrimi amare, ce sânge preasfânt,
A vărsat Domnul vieții pentru omul pierdut!
În dragostea Sa, iubind adevărul,
Isus ne-a-mpăcat cu Tatăl și Cerul!
Prin jertfa-I pe cruce salvarea-i urzită,
Satan e înfrȃnt și moartea-i zdrobită!
.
Fiindcă-atât de mult ne-a iubit Dumnezeu
Că L-a dat pentru noi pe Isus, Fiul Său!
Pentru sufletul nostru, pentru-al nostru păcat,
Isus, Mielul Sfânt, a murit și-a-nviat!

Gelu Ciobanu

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.