Unii se tot plâng, cât de grea…

Unii se tot plâng, cât de grea le e viața
Alți bucuroși c-au prins dimineața.

Mulți și-ascund durerea, după un zâmbet trist
Și se întreabă-n șoaptă, cum de mai exist!

Mulți poartă în suflet, răni și grea povară
Și încă pot ca rana altora să-i doară.

Uni au palate multe pe pământ,
Mulți și-au dus prea iute, mama în mormânt.

Mulți își plâng bolnavi pe la terapie,
Mulți s-au dus departe și uită să mai vie.

Uni lucră greu să câștige o pâine,
Uni o iau razna de la prea mult bine.

Uni vor iertare, dar pe-a lor n-o dau,
Mulți au miliarde, dar suflet nu au.

Unora le place, veșnic a jigni
Buni am fi cu toți, dacă ne-am iubi.

Uni vor doar faimă. Și aplaudaci,
Și ajung spre moarte, singuri și săraci.

Sunt unii, ce suferă în tăcere,
De poți să simți durerea, adu o mângâiere.

De-ai să înțelegi că toate, toate se plătesc
Ai să spui să tacă, celor ce rănesc.

De înțelegi că viața-i un dar, și nu oricare
Vei prețui minutul, secunda fiecare.

De înțelegi cât poate, valora „un pic”
Să știi, la firul vieții, nu adăugi nimic!

DB.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.