Domnul este Păstorul meu – Studiu de caz 59: când Domnul este de partea mea

„Tu mântuiești pe poporul care se smerește, și cu privirea Ta cobori pe cei mândri” (2 Samuel 22:28).

Dacă este să ne gândim la motivele pentru care oamenii nu își întorc privirea înspre Dumnezeu, nu cred că am greși dacă am aduce în discuție păcatul mândriei. Mândria îl împiedică pe om să vadă că are anumite neputințe, că are nevoie de ajutorul altcuiva, că-i slab.

E interesant faptul că Dumnezeu stă împotriva unor oameni, însă altora le arată har. Oare să fie discriminare în El? Oare Dumnezeu să fie un tiran care face tot ce vrea fără să n-aibă niciun set de principii după care să acționeze? Ei bine, Dumnezeu nu poate face un lucru, și anume să acționeze împotriva caracterului Său. Tot ceea ce face, Dumnezeu face pentru gloria Sa, deoarece atributul suprem al Său este gloria Sa și El nu o împarte cu nicio ființă creată de El. Acesta cred că e motivul pentru care Dumnezeu stă împotriva celor mândri. Oamenii mândri își arogă o slavă care nu este a lor. Apostolul Pavel pune lucrurile în perspectivă când spune: „Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Și dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit?” (1 Corinteni 4:7).

Două aspecte menționează David în acest verset. Dumnezeu îl coboară pe cel mândru. Am văzut de ce Dumnezeu stă împotriva celor mândri. Însă ce se poate spune despre atitudinea lui Dumnezeu față de omul care se smerește? Înainte de a răspunde la această întrebare, cred că se cere să clarificăm puțin ce anume înseamnă să fii smerit. A fi smerit nu înseamnă a avea o părere josnică despre tine însuți. Aceea ar fi o smerenie falsă. Înseamnă că atunci când faci o lucrare bună, nu spui că n-ai făcut ceva bun, ci Îi mulțumești Domnului că ți-a dat puterea s-o faci. Cred că C.S. Lewis e cel care a spus că a fi smerit nu înseamnă să te înjosești, ci mai degrabă să nu mai vorbești atât de mult despre tine. Pavel spune să nu avem păreri prea înalte despre noi, însă nu spune că trebuie să avem păreri înjositoare. Nu. Dumnezeu a pus o valoare în noi; să nu cumva s-o desconsiderăm!

Iată acum lucrul șocant! Dumnezeul cerului, Cel care a făcut totul prin Cuvântul Său, este alături de omul care se smerește. De fapt, nu doar că este alături de un astfel de om, dar Îl și mântuiește. Aceasta este o lucrare pe care omul, oricât de mult ar vrea s-o facă, pur și simplu nu poate. Iar ca să capituleze în fața ideii că nu poate și s-o recunoască, trebuie să dea dovadă de smerenie. A fi smerit înseamnă a recunoaște că nu meriți nimic din ceea ce ai și că totul este doar prin harul lui Dumnezeu.

Vrei ca Domnul să fie de partea ta? Este posibil acest lucru? Da, dacă îți dorești să fii smerit și dacă rămâi smerit. Vreau să închei meditația de astăzi cu o promisiune găsită pe paginile Scripturii la care să meditezi în cursul zilei de azi: „Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfânt: «Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite»” (Isaia 57:15). Știi că ți se poate aplica și ție această promisiune? Cum? Dacă rămâi smerit. Doamne ajută!

P.S. Adaug un post scriptum acestei meditații, deoarece azi dimineață când mergeam spre serviciu cineva s-a băgat cu mașina în noi. Mașina e avariată în partea față stânga, dar s-a rezolvat pe cale amiabilă. Domnul e de partea noastră și în astfel de situații. Câteodată, El permite anumite lucruri în viața noastră, tocmai pentru a ne smeri sau a ne ajuta să rămânem smeriți. Slavă Lui pentru toate!

Stoica Timotei

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.