Drumul spre culmi – Richard Wurmbrand


“Dumnezeu a vorbit în vechime în multe chipuri.” (Evrei 1:1) Budiştii din Japonia au o legendă care povesteşte că, în urmă cu patru veşnicii, un rege pe numele de Amida ajunsese la perfecţiunea unui Buddha, dar refuza să intre în binemeritata Nirvana, pînă cînd nu vor fi intrat şi toate celelalte fiinţe. Ei cred că oamenii care, în mod normal, nu ar putea ajunge la starea de Buddha din cauza multelor lor păcate, îşi vor atinge totuşi ţinta prin meritele acestui sacrificiu, dacă repetă formula sacră Namu Amida Buddha Butsu (Tradus – Eu cred pe deplin în Amida Buddha). Dumnezeu, care a inspirat în multe popoare idealuri exprimate în astfel de legende, a făcut speranţa păcătoşilor să devină realitate în Isus. Chiar numele Isus (în evreieşte Ieşua) înseamnă “salvare.” Biblia ne asigură în mod repetat că oricine cheamă Numele Lui va fi mîntuit. Dumnezeu ştie că noi sîntem născuti în păcat şi zămisliţi în fărădelege, că nu ne putem salva prin eforturile noastre proprii. Jertfa adusă de Hristos pe Golgota îi salvează pe păcătoşi dacă ei îl cheamă, căci strigătul inimii lor este inspirat de dragostea Lui. Nu aştepta un răspuns imediat ce-L chemi. Strigătul tău este deja răspunsul Lui. Un concert nu implică două obiecte diferite – pian şi pianist – ci mai degrabă un eveniment unic: pianistul la pian. Tot aşa, în actul credinţei nu sînt două părţi, păcătosul care cheamă şi Dumnezeu, căruia îi este milă. Mila Lui te-a făcut pe tine să chemi. Este semnul primirii tale. Crede aceasta şi vei trăi. Roagă-te şi pentru budişti, pentru ca şi ei să poată cunoaşte singurul Nume în care este mîntuire.”

https://www.facebook.com/279778532822/posts/10158696229097823/

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.