CHIAR DE SUNT ÎNCONJURAT DE ZIDURI,
LOVIT DE VÂNT, ÎNTRUNA LA PĂMÂNT,
BĂTUT DE ARȘIȚA TORIDA-A ZILEI
ȘI CHIAR DE SUNT RĂNIT…, nu sunt înfrânt…

OȘTIRI ÎNTREGI PORNITU-S-AU LA LUPTĂ
ȘI-N TABĂRA PĂGÂNĂ-S MII… ȘI MII;
IAR EU SUNT SINGURĂ, NU DOBORÂTĂ
CĂCI DOMNU-N AJUTOR ÎMI VA VENI.

NENUMĂRATE DUHURI STAU-MPOTRIVĂ
SE PUN DE-A CURMEZIȘU-N DRUMUL MEU
SĂ NU MAI POT LUPTA, SĂ FIU CAPTIVĂ…
DAR BIRUINȚĂ AM PRIN DUMNEZEU!

DE N-AȘ AVEA A DOMNULUI ARMURĂ,
CUVÂNTUL SĂU CA SABIE ȘI SCUT,
NEPRIHĂNIREA CA ȘI COIF, IAR CA CENTURĂ
AL ADEVĂRULUI CUVÂNT NEPREFĂCUT…

DE N-AȘ AVEA A LUI DUH CĂLĂUZĂ,
A LUI IUBIRE-N SUFLET… CE AȘ FI?…
SORTIT AȘ FI SĂ PIERD A VIEȚII LUPTĂ
ȘI TOT PIERDUT SĂ FIU… PENTRU VECII.

EL MI-A PROMIS ODATĂ “BIRUINȚĂ”,
ȘI-ACEST CUVÂNT ÎL ȚIN CA GIUVAER.
E SINGURA MEA SURSĂ DE CREDINȚĂ,
IMBOLDUL, CE-MI DĂ ARIPI CĂTRE CER.

PE CÂMPUL DE BĂTAIE-AUD ÎN ȘOAPTĂ:
“NU TE-OI LĂSA, NICI NU TE-OI PĂRĂSI!”
ȘI ȘTIU CĂ DOMNUL ARE-N MÂNĂ A MEA SOARTĂ.
PENTRU C-A BIRUIT- ȘI EU VOI BIRUI!

Versuri Diana Faur 2006