Domnul este Păstorul meu – Studiu de caz 38: când Dumnezeu nu înlătură luptele din viața ta, dar îți face parte de biruință

„După aceea, David a bătut pe filisteni și i-a smerit și a luat din mâna filistenilor cârmuirea capitalei lor. A bătut pe moabiți și i-a măsurat cu o frânghie, punându-i să se culce la pământ; a măsurat două frânghii ca să-i omoare și o frânghie plină ca să-i lase vii. Și moabiții au fost supuși lui David și i-au plătit un bir. David a bătut pe Hadadezer, fiul lui Rehob, împăratul din Țoba, când s-a dus să-și așeze iarăși stăpânirea peste râul Eufrat” (2 Samuel 8:1-3).

Întreg capitolul 8 din 2 Samuel ne prezintă câteva dintre biruințele de care Dumnezeu i-a făcut parte lui David. Autorul ne prezintă ușurința cu care David i-a bătut pe vrăjmași. Chiar dacă, la un moment dat, unor vrăjmași li s-au aliat și alții (sirienii), David i-a biruit și pe aceștia.

Când citim astfel de texte, ne vine parcă să credem că a fost ușor, dat fiind că David a avut parte de biruință după biruință. Însă o luptă rămâne luptă, fie că ne dăm seama de adevărul acesta sau nu. Faptul că Scriptura prezintă într-un limbaj simplu, fără să menționeze și implicațiile unei lupte, stresul, nedumeririle, frământările, tacticile de luptă, acest lucru nu înseamnă că ele n-au fost. Însă adevărul pe care Scriptura îl subliniază aici este faptul că Dumnezeu i-a făcut lui David parte de biruință după biruință. Și, mai mult, în contextul acestor biruințe ne este prezentat și caracterul lui David: „David a împărățit peste Israel și făcea judecată și dreptate la tot poporul lui” (versetul 15). Cu alte cuvinte, David era un om integru și drept.

Faptul că Dumnezeu a fost cu David nu a înlăturat luptele pe care avea să le poarte, însă i-a asigurat biruința. Cred că aceasta este lecția practică pe care o putem desprinde de aici pentru noi astăzi: Cu toate că Dumnezeu nu înlătură luptele din viața noastră, El ne promite biruința. Aceasta este, de fapt, ciudățenia și frumusețea Evangheliei lui Hristos.

Cum se poate să fie și ciudată, și frumoasă Evanghelia lui Hristos? Pavel și Barnaba, când mergeau prin anumite cetăți, ne spune Scriptura că îi încurajau pe credincioșii pe care-i întâlneau spunându-le că în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri (vezi Faptele Apostolilor 14:22). Ce fel de Dumnezeu ar permite așa ceva? Ce fel de Dumnezeu ar îngădui necaz și suferință copilului Său? Un Dumnezeu care știe că necazul și suferința vor șlefui în viața copilului Său chipul Domnului Isus.

În cartea Apocalipsa, în capitolul 2 și 3 găsim șapte scrisori adresate unor biserici. Unul dintre lucrurile care se regăsește în toate aceste scrisori este tema biruinței, prezentată la finalul fiecăreia. Biruința este posibilă. Însă, pentru a avea parte de ea, trebuie să îndurăm lupta care o face necesară. Citeam cu ceva luni de zile în urmă o carte de-a lui Tozer în care spunea că biruința implică automat luptă. Nu se poate vorbi de biruință dacă excludem din ecuație lupta.

Ei bine, nu doar că putem avea parte de biruința, dar putem avea parte de o biruință deplină. Nu prin puterile noastre, nu o biruință ocazională, la limită, pe muchie de cuțit, ci o biruință deplină. Apostolul Pavel vorbește despre aceasta în Romani 8:37, unde spune: „Totuși, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” Da, biruința ne este asigurată și biruința nu ține de puterea noastră. Biruința ne este asigurată de Domnul și noi putem avea parte de ea atunci când suntem în El.

Nu-i minunată Evanghelia? O crezi? Trăiești în frumusețea ei? Nu știu care sunt luptele pe care Dumnezeu îngăduie ca să le porți, dar sunt convins de adevărul Scripturii. Chiar și atunci când nu înțelegem de ce, să înțelegem că Dumnezeu deține controlul asupra tuturor lucrurilor și că nimic din ceea ce se întâmplă și ni se întâmplă nu se întâmplă fără voia Lui.

Stoica Timotei

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.