Domnul este Păstorul meu – Studiu de caz 30: când Dumnezeu, după multă vreme, Își împlinește făgăduința

„David a luat cu el și pe oamenii care erau la el, pe fiecare cu casa lui, și au locuit în cetățile Hebronului. Bărbații lui Iuda au venit și au uns acolo pe David ca împărat peste casa lui Iuda. Au dat de știre lui David că oamenii din Iabesul Galaadului au îngropat pe Saul” (2 Samuel 2:3, 4).

Ce anume face ca încrederea în Dumnezeu să fie extrem de grea și să pară imposibilă câteodată? Dacă e să ofer un răspuns succint la o astfel de întrebare, acesta ar fi: întârzierea sau lipsa răspunsului lui Dumnezeu la rugăciunea noastră. Gândește-te numai. Te afli într-o situație dificilă și o aduci înaintea lui Dumnezeu. Împlinești versetul care te îndeamnă să arunci asupra Lui toate poverile și îngrijorările tale, verset care este însoțit și de făgăduința că El însuși va purta de grijă. Însă, în loc ca situația să se îmbunătățească, ea se înrăutățește tot mai mult. Cât de ușor îți este să te încrezi în Dumnezeu în astfel de momente? Cât de ușor îți este să te încrezi în Dumnezeu când boala se agravează, când rămâi șomer, când nu faci față cheltuielilor cu salariul sau pensia pe care o ai, când necazurile se înmulțesc tot mai mult în loc să scadă, când în viața de credință ești lovit tot mai mult și ispitit tot mai tare să renunți cu totul?

Să spunem că la capitolul răspunsului întârziat al lui Dumnezeu la rugăciunile noastre am mai înțelege că poate nu e timpul rânduit de El, cu toate că practic ne vine mai greu să înțelegem și să acceptăm acest lucru. Să spunem că și atunci când El hotărăște să spună nu în dreptul anumitor rugăciuni, înțelegem că n-au fost după voia Lui, dar în dreptul lui David lucrurile au stat cu totul diferit. Dumnezeu îi promisese că va fi conducător al poporului Israel. Dumnezeu îl trimisese pe Samuel să-l ungă pe David ca împărat. Însă David n-a ajuns a doua zi împărat. Ba din contră, din acea zi, viața lui David s-a transformat într-un mod cu totul neașteptat și neplăcut pentru el. Din simplul ciobănaș, a ajuns în scurt timp să fie considerat inamicul numărul unu al poporului Israel și tocmai împăratul avea să fie în căutarea lui ca să-l omoare.

Cel mai probabil că David a avut momentele lui în care s-a întrebat dacă Samuel chiar înțelesese bine voia lui Dumnezeu cu privire la el. David a avut momentele lui de descurajare și de frământări. Ba a avut chiar și rătăcirea lui la filisteni. Însă Dumnezeu nu l-a lăsat în rătăcirea lui. Ba din contră, El a intervenit și l-a adus pe David înapoi în poporul Israel și a făcut să ajungă să fie uns ca împărat. Însă Dumnezeu știa că David, pentru a putea ajunge să se bucure de promisiunea Lui, trebuia să fie șlefuit în atelierul încercărilor dure ale vieții. Unul dintre lucrurile pe care David le-a învățat în această perioadă, mai ales după evenimentul Țiclag, a fost să caute călăuzirea lui Dumnezeu în ceea ce făcea. Dacă a fost ceva care l-a făcut pe David să fie împăratul deosebit care a fost, aceasta a fost și perioada în care a așteptat împlinirea făgăduinței lui Dumnezeu.

Dumnezeu, prin Domnul Isus, ne-a făgăduit un loc în Împărăția Sa. Însă, pentru a ajunge acolo, Scriptura ne atenționează că trebuie să trecem prin multe necazuri. De ce? Necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruință în încercare, biruința în încercare aduce nădejde, iar nădejdea aceasta nu înșală (vezi Romani 5:3-5). Toate aceste realități au ca fundament tocmai moartea lui Hristos. Datorită morții lui Hristos în locul nostru, avem făgăduită intrarea noastră în Împărăția lui Dumnezeu. Nu știu prin ce necazuri va alege Dumnezeu să ne mai șlefuiască, însă știu că din mâna Lui necazul nu ne poate smulge.

Dacă până acum ai văzut necazul, boala, încercarea din viața ta ca pe o năpastă, poate ar fi vremea să începi să o vezi ca pe un mijloc prin care Dumnezeu vrea să te pregătească pentru Împărăția Lui.

Stoica Timotei

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.