Domnul este Păstorul meu – Studiu de caz 29: când suferi în urma tragediei vrăjmașului tău

„Munți din Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu cadă pe voi! Să nu fie pe voi nici câmpii care să dea pârgă pentru darurile de mâncare! Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor, scutul lui Saul, ca și când n-ar fi fost uns cu untdelemn. De la sângele celor răniți, de la grăsimea celor mai voinici, arcul lui Ionatan nu da înapoi niciodată și sabia lui Saul nu se învârtea niciodată în vânt. Saul și Ionatan, care s-au plăcut și s-au iubit în timpul vieții lor, n-au fost despărțiți nici la moarte; erau mai ușori decât vulturii, mai tari decât leii” (2 Samuel 1:21-23).

Cum reacționezi când cel care s-a purtat cu dușmănie față de tine ori de câte ori avea ocazia a avut parte de o tragedie în viața lui? Care sunt gândurile care îți trec prin minte într-o astfel de situație? Fii sincer și răspunde înaintea lui Dumnezeu la aceste întrebări. După ce ai meditat la ele înaintea lui Dumnezeu, te invit să privim la acest episod din viața lui David, care nu numai că a fost urât și privit cu dușmănie de către Saul, dar Saul chiar a căutat ca să-i ia viața. David a fost o vreme fugar din cauza mâniei nestăvilite, necontrolate și neraționale a lui Saul. Cu toate acestea, el nu avea răutate în inima lui față de Saul. De unde știu acest lucru? A avut ocazia de două ori să-i ia viața, însă nu s-a atins de unsul Domnului. După ce Saul a murit, înaintea lui David vine un amalecit care spune că el a fost cel care i-a luat viața. În loc ca să-l recompenseze, David pune să fie omorât. Tocmai pe același principiu: s-a atins de viața unsului Domnului. Și, ca și cum lucrurile acestea nu ar fi de ajuns, David îl jelește pe Saul. Iar jelirea aceasta a fost una sinceră. În jelirea aceasta n-are niciun cuvânt de amărăciune și de ranchiună la adresa lui Saul, ci doar cuvinte de laudă. Îl prezintă ca pe un viteaz iscusit în luptă.

David era un om cu o inimă aleasă. Iar lucrul acesta se vede și în cazul de față. Când în sfârșit „obstacolul” din calea fericirii, liniștii și păcii sale fusese înlăturat, David nu s-a bucurat. El a văzut acest lucru ca pe o adevărată tragedie.

Dacă este cineva îndreptățit să vorbească de rău pe altcineva, acesta cu siguranță era David. Însă el alege să n-o facă. Cum putem ajunge și noi să scăpăm de ranchiună față de cei care ne greșesc intenționat, care abia așteaptă să ne pună în lumină negativă, care nu apreciază deloc lucrurile bune pe care le facem, cu toate că ar trebui? Să conștientizăm la nivelul inimii că Dumnezeu este suveran peste toți și toate. Conștientizarea la nivelul inimii a acestui adevăr al suveranității lui Dumnezeu. Ai probleme cu iertarea celor care ți-au greșit? Ești sigur că te încrezi cu adevărat în suveranitatea lui Dumnezeu?

Mântuitorul ne învață să-i iubim pe vrăjmașii noștri. Lucrul acesta implică și să suferim atunci când au parte de tragedii în viața lor. În cazul lui David, tragedia era moartea lui Saul, iar durerea și suferința lui s-au văzut în mesajul cântării de jale pe care a compus-o. Cum putem să arătăn faptul că ne doare atunci când vrăjmașul nostru sau cel care ne urăște are parte de o tragedie în viața lui? Întinzându-i o mână de ajutor. Arătându-i că ne pasă de situația dificilă prin care trece. Biruind ispita de a-l vorbi de rău sau chiar de a gândi rău despre el. Cum putem ajunge să facem astfel de lucruri? Încrezându-ne în suveranitatea lui Dumnezeu.

El chiar este suveran! Crezi lucrul acesta? Cum se reflectă adevărul acesta în viața ta?

Stoica Timotei

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.