Sonetul Golgotei

Un bocet doar mai am în călimară Și-n piept un hohot cu ecouri stranii, Privind, pe dealul semănat cu cranii, La Veșnicia învățând să moară. Mă torn cu scăpătatul în jelanii Și-ncep cuvintele plângând să doară, Dar simt cum brațul crucii se coboară Să-mi înflorească prin iertare anii. Acum, senin, îmi caut noi cuvinte, În […]

Sonetul Golgotei
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.